Cântecul nostru

(traducere, cu voia autorului)

Cândva voi înţelege ce-i greşit,
Cu care sunet s-a sfârşit
Cântecul nostru şi apoi
Voi face altul, când n-om mai fi noi.

Cântecul acesta trebuie să fie
Cântecul de leagăn ce ţi-l murmur ţie,
Dar e şi balada celor care
Îşi trăiesc povestea asemănătoare.

Cântecul acesta nu-i aşa cum crezi.
Doar cu o privire nu ai cum să-l vezi,
Nu orice auz poate să îl prindă
Şi nici gândul meu nu ştie să-l cuprindă.

Poate fi iubire, doar să crezi in ea,
Pentru alţii, însa e minciună grea,
Muzică înalta pentru-n suflet blând
Sau un zgomot aspru, când n-ai nici un gând.

Cântecul e-al nostru, nu-i altul la fel,
Am visat atâta amândoi la el,
Este chiar aşa cum l-am simţit mereu,
Numai tu îl ştii, şi numai eu.
(2010)


Our song...nu e prima poezie care mi-a plăcut dintre poeziile lui Andrei. Toate sunt scrise cu mult talent, au puterea de a insufla emoţii, de a picta imagini pline de culoare, de a cânta o muzică uimitoare...ştiind că sunt scrise într-o limbă străină.
E prima poezie pe care am tradus-o... Am avut impresia că s-a scris singură în română, iar tot ce am avut de făcut a fost să-i aştern cuvintele pe hârtie.