vineri, 6 decembrie 2013

(D)Uzina de cuvinte - Cucuiul

Călcai pe nori cu capul printre stele.
Norii îţi înghiţeau picioarele calin în spuma lor.
Ţi-ai spus că de te sui de-ajuns de sus, printre inele
pe care le învârte Saturn sau alt nemuritor,
te ţine cerul în palmele deschise ca o floare
pe tine, cel care a-ndrăznit să creadă în visare.

Ţi-ai prins în crăpătura de la răsărit, ca din greşeală,
o urmă de călcâi şi-ai încrustat-o-n pardoseală.
Conturul mat în luciul şlefuit de zare,
deşi firav în transparenţe şi în oglindă şui,
era un început timid, avânt şi-mpiedicare,
din care, prin rostogolire, să-i crească frunţii un cucui.

Tăcerile-ţi prea ţipă, cuvintele-ţi prea tac
şi în deşert ai pune stelele ca un lac
nisipul s-oglindească, să-ţi potolească sete
de gând nou, negândit. Un dor pacea ţi-o fură
când în cucui se-nvârt şi vor să se repete
aceleaşi întâmplări cu unică măsură.

Cărări de-aceeaşi teapă se ţintuiesc pe hartă
în gaşcă. O reţea ca un fileu înalt
pe care nu-l poţi trece, prin care să se-mpartă
în mici firimituri neînceputul salt,
încerci s-o ocoleşti, atlet în şort şi bascheţi
din pânză de duzină, (ce de la mâţ o capeţi).

La ţanc îţi pică fisa şi stă în echilibru
pe cant, fără să fugă şi făr' să se răstoarne,
un centru de idee ce-aşteaptă un calibru
de vorbe strâns legate şi prinse ferm de coarne
cu care ari un cânt ori un poem în proză
şi speri să-mbobocească un ţânc de gând, o roză.

Unde ai pus călcâiul, elan cu şovăială,
în crăpătura zilei ivită cu sfială,
ţi se arată darnic ospăţul de lumină,
desert dulce-amărui cu lacrimă şi vină,
şi cu surâs iertare în fragedul lui nou
din care-n cerc norocul întinde un ecou.



Cucuiul e fierbinte, din el deşert o ploaie,
din stropii ei bat ritmul şi cânt din nori şiroaie.
Mi-am tras în ţeapă pacea, dar o salvez apoi
cu boabe de călin ţinute-n şorţ ciochine
din care-mi fac mărgele, inele, cercei, podoabe noi
ca să-mi ascund cucuiul atât cât pot de bine.

O tipă ca o gâscă cu grijă pentru maţ,
un tanc umplut în grabă şi fără niciun saţ,
fără cucuie creţe, cu netedul prin minte,
uşor mi-ar fi aşa, uitată de cuvinte?
Nu cred că vreau să ştiu, chiar dacă gândul treaz
din când în când descoperă în plus câte-un necaz.

Astăzi surâd cu voi (necazu-i doar o rimă)
şi vă invit pe toţi la psi unde se-animă
iubirea de cuvinte, de joc, de gând frumos.
Nimeni nu le împarte după sort, pe rânduri,
ci cresc toate cu spor în locul cel mănos,
cu grijă altoite cu tânăr ram de gânduri.

(2013)

24 de comentarii :

  1. :) am gândit amândouă din sensurile cuvintelor şi din înţelesul lor... floare de călin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, de-o vreme aşa-mi scriu toate duzinile. habar n-am ce-oi scrie când mă aşez la taste. şi totdeauna las pe ultima zi. :)

      Ștergere
  2. Uite că ai avut şi tu o găscă pe aici. Mamă, mamă...ce imaginaţie ai! Să tot citeşti! Felicitări, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu se poate fără gâscă, aşa cred! :))
    Mulţumesc mult, Adriana! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu pot sa cred ce poti sa faci cu niste biete cuvinte... orice cuvinte, esti talentata rau de tot, daca pot sa spun asa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :"> Mare parte-i rutină şi oarece perseverenţă în idee, nu talent...
      Mulţumesc mult, dor! :)

      Ștergere
  5. :) frumos. mai ales cum de doua-trei ori
    reluata crapatura-n cer, rasarit de miez de zi
    si-n podeaua gandurilor care fac ritmul vioi
    metafora si metafora vin turnate! :) weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
  6. metafora vin turnat e din gând
    în lipsa unui cuvânt...
    prin crăpături strecurăm priviri, trăiri,
    de două ori câte două...

    mulţumesc mult!
    un we frumos şi ţie! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Vorbe strânse, frumos legate
    duzină de gânduri perfect îngemănate.
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a plăcut mult
    „Tăcerile-ţi prea ţipă, cuvintele-ţi prea tac
    şi în deşert ai pune stelele ca un lac”


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate ideile bune sunt legate de ciorba de cartofi. Numai ce-am pus-o la încălzit (eram în pauză, pe la mijlocul poeziei) şi mi-au răsărit în minte cele două versuri.

      Tăcerile-ţi prea ţipă, cuvintele-ţi prea tac
      şi gânduri în risipă se fac şi se desfac...

      Mulţumesc mult, Carmen! :)

      Ștergere
  9. Fisa mea nu a vrut sa stea pe cant, oricate vorbe caline i-am soptit. M-a lasat balta cand imi era lumea mai draga si s-a culcat pe-o partea... Pe partea tare, ca o durea in dos de mine si de straduintele mele. :)
    Mereu m-am mirat de talentul tau de a extrage esenta din fiecare cuvant, litera sau virgula, astazi ma mir mai mult ca oricand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum mă duc să-ţi caut fisa pe cele două bloguri, dar am o presimţire că te-ai descurcat cu brio şi fără fise! :)
      De la atâta laudă am să rămân stacojie, şi-or crede unii despre mine că am vreun viciu ascuns! :))
      Mulţumesc mult, Vienela!

      Ștergere
    2. Să nu te mai prind că mă lauzi pe mine. E ca şi cum un pictor extrem de talentat ar lăuda "opera" unui ţânc care desenează cu creta pe asfalt. :P

      Ștergere
    3. Să ştii că dacă nu găsesc nimic de lăudat tac din gură, nu mint.
      Mulţumesc mult, Dan! :)

      Ștergere
  10. Cu mâna pe inimă zic, ești din categoria celor cărora puțini le pot înțelege versificația. Regăsesc în versificația ta elemente din proza lui PSI, parcă respir aceeași atmosferă, dar asta nu înseamnă că sunteți una copia celeilalte. Nu am lecturat încă toate blogurile din sistemul PSI, așa că mă opresc aici cu judecățile stilistice.
    Să știi că nu ești departe de stilul meu din prima mea tinerețe, aveam ambiția de a scrie o pozie aproape ermetică, gen Barbu, dar apoi am virat violent spre un stil mai sorescian, cu influențe din Nichita și Cărtărescu. Apoi m-am oprit, am renunțat. Acum, mi s-a aprins iar flacăra, iar voi aveți o responsabilitate neneglijabilă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu scriu întotdeauna atât de încâlcit. Am şi poezii mai transparente, chiar multe. Pe Barbu nu l-am putut digera în liceu, în schimb am fost îndrăgostită de spiritul lui Sorescu, iar Nichita m-a tot uimit până am rămas cu gura căscată. Am făcut pauze lungi de scris. Şi pe mine tot internetul m-a trezit.
      Mulţumesc mult pentru vizită şi aprecieri! :)

      Ștergere
  11. „desert dulce-amărui cu lacrimă şi vină”, versul meu preferat... ai scris cu mare maiestrie!

    RăspundețiȘtergere
  12. frumoasa poezie, la fel si imaginile ;)

    RăspundețiȘtergere