Echilibristică într-un pahar cu visuri

Visul acesta e un cerc, o roată
iar celălalt o punte, subţire şi curbată.
Uite şi unul plin de ţepi, o minge
ce se rostogoleşte iute şi se-nfinge

în tălpi... de vreau să merg pe el!
Pe cerc e mai uşor, că cercu-i mai fidel.
Sau mi se pare-aşa, cercul când se răstoarnă
mă prinde-n el, mă strânge şi îmi devine toană.

Pe punte să mă sui, mi-ar trebui şi-o tijă
pentru balans, de mijloc s-o ţin cu multă grijă.
Să fie lungă de ajuns, s-o priponesc în sol
când gravitaţia îşi intră neaşteptat în rol.

Dar eu nu vreau s-aleg, le vreau pe toate-odată,
vise în echilibru: pe puntea cea curbată
aşez mingea cu ţepi şi pun deasupra cercul,
mă sui în vârf cu tija, neacceptând eşecul.

Şi dansul să înceapă! Transpir, surâd, privesc
în jur, în sus, în jos şi ştiu că e firesc
să nu-mi ţin echilibrul, să cad din când în când,
să mă ridic apoi... Aşa mi-am pus în gând.

Toată această luptă se dă într-un pahar
din cel din care lumea azvârle cu un zar.
Încă n-am înţeles dacă-s eu de-aruncat
sau visele prin lume mai au de alergat.

Poate-oi pricepe-odată... Acum urcată sus,
pe visele clădite aşa cum le-am supus,
mă uit şi peste margini, mai sunt multe pahare
Se cade, se surâde, se urcă-n fiecare...
(2013)

Cum stau în echilibru într-un pahar cu vise
care-au fost împlinite sau sunt numai promise
şi ceilalţi psilunatici aflăm dintr-un tabel
care se completează la psi, mereu la fel.