Ideea cântă.
Eu, în uimire mută,
mă solfegiez.
(2013)
Joc iscat de Irealia
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Idee, tu-n solfegii ne-amuțești.
RăspundețiȘtergereTu nu mai ești. E-un cântec tot ce ești.
(parafrază Labiș)
Izvorăsc faptă,
Ștergereideea şi iubirea,
preschimbând lumea.
...asta e esenta jocului, părerea mea! Felicitări!
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult, Adriana! :)
ȘtergereSufletu-mi joacă pe muzica ideii.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Carmen.
Mă bucur mult! Eu mulţumesc! :)
ȘtergereNu plec înainte să-ți cer permisiunea de-a copia solfegiul pe-o pagină separată, unde le culeg pe toate cele unde am aprobare, cu trimitere către autorii lor. Pot? :) Nu-i nicio supărare nici dacă nu pot. Mulțumesc frumos.
RăspundețiȘtergereSigur că da! Mulţumesc încă o dată! :)
ȘtergereÎntr-un solfegiu multe se ascund,
RăspundețiȘtergereMi-așa plăcere pe toate să le-ascult!
Note muzicale
Ștergereîn acorduri prind viaţă.
Singure-s nimic...