sâmbătă, 5 iunie 2010

Timpul




Timpul se scurge, timpul măsoară
tot ce începe, tot ce coboară
şi, dacă rele-s cele sfârşite,
timpul se duce pe nesimţite.

Dar după ani în care am scris
semne pe inimi pierdute-n abis,
când cu măsura lui ce nu iartă
umbre aşterne peste fiece soartă,

când întâmplarea fură mereu
şi oameni alungă din drumul meu,
oameni de care, un timp, am crezut
că-mi fac, pentru suflet, din palme un scut,

când spulberă vise, iluzii doboară,
când inimi desparte şi doruri omoară,
timpul le trece pe toate-n uitare
şi câteodată uit şi ce doare.

Atât de uşor să-l găsesc vinovat
când toate acestea s-au terminat,
dar ştiu şi nu-i umbră deloc pe-acest gând
că vina adesea se-ascunde-n cuvânt.

O vorbă răneşte atunci când o spui
şi alta atunci când o vrei şi ea nu-i,
când uiţi din greşeală ce-ai spus că ţi-e drag,
când fără regrete păşeşti peste prag.

O lege a firii sau doar întâmplare?
Ca toate din lume, şi dragostea moare...
Timpul măsoară, timpul alină
şi-i sigur că timpul nu poartă vreo vină.
(2010)

2 comentarii :

  1. Time is the only thing, aside from from love, that we know has no limits, but still we say that our time is actually very limited.
    We can't control nor slow it down, so we just have to go along with it and make the best of what little we have.
    Carmen... Bravo...once more, a great poem. ;)

    RăspundețiȘtergere