Rex

Am ieşit în ogradă,
A venit spre mine dând din coadă,
Cu urechile ciulite,
Ascuţite,
Cu un ochi închis şmechereşte,
Fiindcă ştie că lumea îl iubeşte.
I-am dat un os
Şi mi-a mulţumit frumos
Cu un hârâit blând
Ca şi cum ar lătra în gând.
Pe urmă a uitat de mine
Pentru că nimic nu-i mai bine
Decât un ciolan de ros...
„Hrrr... cât e de gustos!”
Când a terminat
De mâncat
I-am ciufulit gulerul de blană
Pe care îl are de astă iarnă
Şi, nu ştiu de ce, îl ţine la gât,
Năpârlit şi urât.
Cu limba scoasă de-un cot,
S-a lins pe bot
Şi mi-a cuprins cu labele piciorul,
Apoi, gâfâind ca motorul,
S-a tăvălit prin ţărână
Stârnind praful precum o găină.
A strănutat zgomotos
(Să trăieşti sănătos!)
Şi-a pornit hârjoana în curte
Fugărind multe
Vrăbii speriate şi rele de gură
Peste măsură.

Câine frumos şi bun,
N-am să pot niciodată să pun
La poartă,
Cum am văzut câteodată
Pe la case bine păzite,
Prinsă în ţinte,
Tăbliţa cu „Câine rău”.
Zău!
(2010)