sâmbătă, 12 mai 2018

Refugiu

Îmi caut refugiu din nou în poeme,
căldura lor blândă o las să mă cheme,
o las de prin smârcuri cu dor să m-adune
să-mi dea libertate, idei de minune,
să-mi dea înc-o șansă, să-mi dea înapoi
clipe dulci de visare la schimb cu nevoi
întinse prin ani risipiți ce apasă
pe umeri, pe gânduri, pe iarba de coasă,
să-mi arate cum pot să desfac în cuvânt
atmosfera de trupul lipit de pământ,
cum să simt mai acut acel puls ce zvâcnește
în inima lui, să nu-l scap printre dește,
să mă mir când l-aud îngânat -transformare
într-un cântec ritmat cum e valul în mare -
să mă mir când învăț înc-o dată-al supune
și-apoi liber să-l las alte sensuri s-adune,
alt gând când ivește într-o altă privire
îmboboci-va fior timpuriu în trăire.


O șansă în plus


Îmboboci-vor surâsuri pe buzele tale
cu parfum timpuriu de sfioase petale,
în ochi s-or aprinde licărire de stele,
căldură din flăcări din suflet de iele,
prin vene ți-or curge neliniști zvâcnind
cu puls zăpăcit de ispite și jind,
pe frunte idei ți-or pune cunună
cu raze mănunchi în care se-adună
un dor necurmat ce le-nfrânge pe toate,
un dor de întinsă pe zări libertate.

Să-l păstrezi ca refugiu când ți-e strâmtă cărarea,
când noaptea ascunde sub văl depărtarea,
când nori cotropesc atmosfera și-o strâng
în fuioare din care dorințele plâng,
să-ți fie pridvorul de unde se-ntoarce
destinul pe dos și neliniștea-n pace!
O șansă în plus e-o minune ce-așteaptă,
transformare de pas ce urcă o treaptă,
schimbare de clipă în ani ce au rost
și speranței - peren și ferit adăpost.

Să nu-ți uiți surâsul, nici focul! Cununa
s-o porți cu mândrie pe frunte întruna!


Desfătare


Îmboboci-vor trandafirii
ca o minune-n lumină;
din bucuriile firii
am să mă-nfrupt fără vină.
La ceas timpuriu atmosfera
se umple de triluri și soare
în cea mai de preț transformare
și veche de când ține era.
Apoi vine-un val de căldură
și-mi intră în inimă blând,
se schimbă în puls fremătând
prin vene, în dragoste pură.
Iubirea aceasta de tot
așteaptă o șansă să fie
prin ani tot mai aprigă, vie,
să-nfrângă orice complot
ce-ar vrea să îi fure candoare,
avânt, dor înalt, libertate,
idei fără care nu poate
să-mi fie din zare în zare
refugiu de flori și culoare,
miresme și tril, desfătare...
(2018)

... așa cum îmi sunt și cei care
stârnesc inspirat din duzină
scântei și fâșii de lumină
și dăruie lumii visare.

4 comentarii :

  1. Vad ca ai revenit in forta!
    Mi-era dor de poeziile tale!
    Prea tacuta ai fost, dar sper ca este numai de bine!
    O seara placuta si o saptamana pe placul tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut o perioadă epuizantă fizic și numai la scris nu mi-a stat gândul. Am văruit toată casa și am terminat cu câteva zile înainte de nuntă. Abia am reușit să terminăm de pus lucrurile la locul lor ca să iasă bune filmul și pozele cu gătitul miresei. Mi-a trebuit o săptămână întreagă după nuntă ca să-mi revină pofta de scris. Mi-a fost dor și mie de jocuri și-mi pare rău să văd cât de puțini am rămas...
      O seară minunată și o săptămână după dorință și ție! :)

      Ștergere
  2. Se simte că ți-a fost tare dor de jocul cuvintelor. Ai scos dintr-o duzină trei poeme minunate. Bine ai revenit, Carmen! Ai adus culoare jocului și poate ne vom strânge din ce în ce mai mulți. Zi frumoasă să ai! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine te-am regăsit! Și mulțumesc! :)
      Mi-a fost dor să scriu, să uit de toate mărunțișurile zilnice și să mă las prinsă pentru câteva ore în mine... Și ce ar fi putut să mă ajute mai bine decât jocurile noastre?
      Sper si eu să ne adunăm, să ne inspirăm unii pe ceilalți.
      O zi minunată și ție!

      Ștergere