Comoara

Doar câțiva pași și a intrat
distras și copleșit
într-un muzeu demult uitat,
pustiu și prăfuit.

Un patefon își scârțâia
mereu aceeași placă
și un ceasornic ticăia
alături, să-l întreacă.

Arhaic sunetul curgea
ca dintr-un film uzat
și de departe i-aducea
un gând neașteptat:

cum că ar fi-n acest muzeu
ascunsă o comoară
și-a căutat un curcubeu -
un semn. Era sub scară...

A coborât înspăimântat
prin mreje de-ntuneric
în tainița de sub palat.
Un peisaj himeric,

priveliște nebănuită
de gândul lui umil
îl aștepta ca o ispită
un suflet de copil.

Umbre cu degetele lungi
curgeau de prin unghere
peste comori de nibelungi
pierdute printre ere.

Dar ce l-a prins și-l ține încă
în tainița cea veche,
e o dorință mai adâncă
și fără de pereche.

Biblioteca ce stătea
în ultima cămară
era imensă. Cuprindea
ea singură-o comoară.

I-ar trebui mai multe vieți
ca să citească toate
acele tomuri cu peceți
ce n-au fost cercetate.

Dar cum i-e dată numai una,
avid a-ntemeiat
o casă pentru totdeauna
acolo, sub palat.

Ne-o dărui ca moștenire
comori și nestemate,
dar, mai presus, a sa iubire
de-averile din carte.
(2018)

Iubim cuvintele și noi,
cei ce-ncropim duzine,
și le înscriem mai apoi
acolo unde ține
Eddie vreo două rafturi noi
ca să le umplem bine.