Chemare

Sunt pasăre... Nu, nu în zbor,
ci doar atunci când îmi cobor
tâmpla pe penele din cuib
și de căldură mă îmbuib.

Mă umplu de tăcere lină,
de pacea inimii ce-alină
plecări din mine spre tumult
care s-au petrecut demult.

Acum mi-e bine unde știu
cum sunt și cum am vrut să fiu
și-aș sta în cuib iubirea toată,
să-mi dea seninătatea roată.

Dar cuibul mi se risipește
și să-l adun mă ispitește
un dor de-al focului tumult.
De glasul lui am să ascult

și am să chem din patru zări,
din nesfârșite depărtări
ecouri care ne-au legat
în cuibul nostru fermecat.

Am să vă chem și m-oi chema
de unde ne-am pierdut cândva,
din drum ales ori întâmplat
pe care ne-am desperecheat.

Și dacă veți veni 'napoi
am să mă cuibăresc cu voi
în focul inimii, izvor
de joc, emoție și zbor.
(2018)