Urzeala de gânduri

Prin ițe de sfoară cu noduri precise
se trec fire lungi de urzeală întinse;
câte-un fir se strecoară prin fiece nod
și alunecă numai când dăruie rod.

Par la fel: noduri strânse și fire anoste,
paralele-ntre ele, viitoare și foste,
înșirate în vreme. Un nod e o clipă.
Un fir poate fi risipă, aripă...

Aripă de e, împlinirea și-o cere.
Urzeli încâlcite i-ar fi doar durere.
Ca să țes unei aripi o urmă de zbor
seninul îl caut într-un fir visător.

Mai trebuie fire ce știu să socoată
și fire s-aleagă din țeserea toată
ce-i alb de ce-i negru și de cenușiu,
și grâu de neghină, și secul de viu.

Oricât de măiastru, urzesc în zadar
când nu-i bătătura să dea rost, să dea har.
La fel e și gândul urzit fără faptă
sau când fapta lui nu se vrea înțeleaptă.

Un nod e o clipă, un fir poate fi
nimicul sau rodul. De ce-aș irosi
pe rău și urât un fir de urzeală?
De ce mi-aș lăsa secunda prea goală?

Urzesc paralele de gânduri cu toate
acelea ce știu că îmi sunt realitate
și ating uneori mai deplin împlinirea
când îmi țes după dor și visare menirea.
(2018)

Au urzit cu fir de gând
jucăușii în cuvânt
și-au întins o țesătură
la Eddie în bătătură!