Ochi de împrumut

Copile, literele-s ochi de împrumut
pe care-i poţi avea oricât, oricând.
Prin ei priveşti în jur şi-n absolut,
oameni şi locuri, inimă şi gând.

Prin zarea lor pătrunzi în aventură,
în vieţi trăite în trecut ori viitor,
şi-odată ce-ai intrat, nimeni nu îţi mai fură
nici adevărul, nici visarea lor.

Prin ochii mici şi mulţi vezi înţelesuri noi
la care ai ajunge altfel cu grea trudă
sau poate nici nu le-ai găsi în zbuciumul şuvoi
în care uneori te prinde clipa surdă.

Atâtea întâmplări ascunse între file
le poţi trăi cu patimă aprinsă.
Stele urcând pe cerul fiecărei zile
mirat le prinzi în pumni când mintea ţi-e atinsă
de stropul de idee, de lacrima tăcerii,
de zâmbetul din dor, de hohotul visării.
(2014)

Pentru copiii ce vor ochi de-mprumut
şi cărţile nu li-s la îndemână
semnul spre carte e-un minim început
ca dorul de cuvânt mereu să le rămână.