duminică, 5 ianuarie 2014

Din întâmplare

Viaţa mă trăieşte ca din întâmplare,
întâmplării lăsându-mă mereu supusă.
Fericirea deseori e doar o vorbă mare,
greu de prins în pumnul plin de-amintiri cenuşă.

Fericirea îmi pictează pe faţă frumuseţe.
Trecătoare clipă! Dar ştiu că sunt frumoasă
chiar de-mi sunt pe chip prea multe linii creţe
când bunătatea şi iubirea în suflet află casă.

Trecut... îl port cu mine cât încă nu mi-l fură
uitarea ce la toate le face o măsură
în timp şi-nsemnătate şi-s tot la fel şi eu.
Cui îi insemn ceva mă ţine în mereu.
(2014)

Răspuns pentru dor.

2 comentarii :

  1. Când văd cât ești de frumoasă
    câtă bunătate împrăștii în jur și câtă lumină
    Îmi vine să te fur, să te duc la mine în casă
    să-mi fac din sufletul tău la geam, o grădină.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că-n suflet am şi buruieni, nu numai flori.
      Oricât prăşesc, oricât le smulg, răsar mereu din rădăcină
      şi în oglindă nu-s mereu frumoasă, ci cu vină
      în ochii trişti când îmi scap spinii în gânduri, ori în vorbe - nori.

      Mulţumesc mult, Maya! :)

      Ștergere