Viaţa mă trăieşte ca din întâmplare,
întâmplării lăsându-mă mereu supusă.
Fericirea deseori e doar o vorbă mare,
greu de prins în pumnul plin de-amintiri cenuşă.
Fericirea îmi pictează pe faţă frumuseţe.
Trecătoare clipă! Dar ştiu că sunt frumoasă
chiar de-mi sunt pe chip prea multe linii creţe
când bunătatea şi iubirea în suflet află casă.
Trecut... îl port cu mine cât încă nu mi-l fură
uitarea ce la toate le face o măsură
în timp şi-nsemnătate şi-s tot la fel şi eu.
Cui îi insemn ceva mă ţine în mereu.
(2014)
Răspuns pentru dor.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Când văd cât ești de frumoasă
RăspundețiȘtergerecâtă bunătate împrăștii în jur și câtă lumină
Îmi vine să te fur, să te duc la mine în casă
să-mi fac din sufletul tău la geam, o grădină.
Să ştii că-n suflet am şi buruieni, nu numai flori.
ȘtergereOricât prăşesc, oricât le smulg, răsar mereu din rădăcină
şi în oglindă nu-s mereu frumoasă, ci cu vină
în ochii trişti când îmi scap spinii în gânduri, ori în vorbe - nori.
Mulţumesc mult, Maya! :)