Rol

Nu mă las pradă la dezmâţ, psiriduş fără act de naştere,
ci doar cu un certificat de existenţă virtual
sub formă de olimpotab în care mă înscriu singură
de câte ori în văztuneric se desprinde din gând cuvânt.

Azi nu mi-am luat doza de iarnarcotic.
Zăpada nu scrâşneşte sub tălpi, doar oasele scârţie dureros.
Plină de exasperanţe înghit o gură de cafea rece
şi porţia antalgică de descântec dintr-un radio vechi,
ascuns pe pervazul bucătăriei, în spatele cuptorului cu microunde.
Microunde şi unde radio se combină întru satisfacerea
oricărui asigurmand meloman.
Port pe fiecare vienelar, în loc de verighetă,
ca semn de vie iubilură familială, pete portocalii de morcov,
care se spală mereu mult prea târziu.

Corolarma se aplică desăvârşit atunci când vuieşte hota
deasupra aragazului pe care fierbe un curcosaur,
în timp ce printr-o caneluridă şerpuind prin lobul frontal
se scurg arome de vers, condimentate cu ritm şi rimă.

Joc un rol cel puţin dublu.
Până la esenţă îndepărtaţi mască după mască.
Poate că efortul nu e în zadar.
(2013)

Duzina de cuvinte încrucişate, altoite şi modificate semantic (nu genetic) într-o măsură variabilă îşi are, ca de fiecare dată, olimpotabul la psi, iar concluzia ei e gândul din cuvânt găzduit de Irealia.