Pe

Pe tâmple buclele inele
cu mâna stângă le-nfăşor
şi şterg o lacrimă de dor
prelinsă noaptea printe stele.
Pe gură mi s-a amuţit
cuvântul de câte mirări
prin ochii vii cu-albastre zări
asupra mea s-au năpustit.
Pe umeri aripi mi s-au scurs
de nor, de dor, de zbor - izvor
pentru ivirea zorilor
după oricare alt apus.
Pe pântec mi-au crescut copii
şi au plecat în lumea largă
care de-aceea mi-e mai dragă -
cuib pentru fiice, pentru fii.
Iar inima, cât va mai bate,
e pasăre în colivie
şi-o dau şi ei, şi lui, şi ţie,
să cânte-n fiecare noapte,
să-nchidă spaimele o mie
şi să desprindă bucurie
din triluri, din cuvânt, din şoapte.
(2013)

anacondeiere după un suflet: psi