După vorbele grele liniştea doare prea mult
şi-i urlă-n timpane ca un tunet în cer.
I-a smuls de la gât vechiul ei giuvaer...
Îl ţine în pumn ca pe-o şansă la viaţă,
nu ştie de vrea să fie iar dimineaţă,
nu ştie cât poate să îndure ori ce poate spera,
ar da timpul în urmă când ea încă era,
ar stinge furia în paharul cu apă,
ar sparge tăcerea ce piatra o sapă,
tăcearea prea lungă dintre ei care-a ros
iubirea şi dorul, şi ce-a fost frumos.
În pumnul închis strânge o amintire,
se agaţă de ea şi nu-i iese din fire.
Ca un venin sau ca o dulce ispită
în sânge îi curge mereu nesfârşită.
Otravă de-ar fi, n-ar fi aşa blândă,
de-ar fi un balsam rana lui sângerândă
s-ar vindeca şi ar fi doar un semn,
acela din palmă, încrustat ca în lemn.
(2013)
după o poveste scrisă de psi
:)
RăspundețiȘtergereiar mulţumesc. este atâta forţă în versul tău că ar putea rupe toate plecările, toate chemările dintr-o broşă ţinută în palmă.
eu mulţumesc, draga mea! mă bucur că reuşesc să aleg cuvintele în aşa fel încât să transmită mai mult decât simple idei.
Ștergeredacă ar fi de ajuns forţa cuvântului şi a simţirii, n-ar mai fi despărţiri... e nevoie, însă, de mai mult, de înţelegerea aceea adâncă dintre suflete care simt la fel.
:( ...si de nu s-ar "povesti", si de n-am sti, ar ramane poezia, talisman din cuvinte stinse.
RăspundețiȘtergererămâne poezia,rămâne şi povestea, dacă îşi fac în suflete cuibar
Ștergereşi nu se sting ca muc de lumânare, când se primesc cu drag în dar.
Adevarat !
RăspundețiȘtergeresunt încă multe răni ce dor,
RăspundețiȘtergereaşa că tac...îţi zic doar "somn uşor".
Mulţumesc! Aşa a fost.
Ștergere