duminică, 12 mai 2013

Dorinţa

I-a prins un puf din cele care poartă de la ciulin sămânţă,
să-l scuipe-ntâi, să-l bage-n sân, să-şi pună o dorinţă.
I-a spus că dacă face-aşa oricare gând se împlineşte.
Ea, tânără şi cumincioară, l-a ascultat, fireşte.

N-a spus la nimeni, niciodată ce şi-a dorit atunci.
Secretul ei, în sân păstrat, furat din cele lunci
în care fulgul de ciulin ar fi plutit cu vântul
nu l-a aflat nicio fiinţă cât ţine tot pământul.

Din când în când parcă-i apare într-un cârlig de geană,
dar umbra pleoapei îl pândeşte şi înapoi îl cheamă.
De-aceea poartă în privire o urmă de mister,
un strop mărunt de întuneric pe colţul ei de cer.

Şi nici n-a spus dacă dorinţa i s-a-mplinit vreodată
sau ea, nu chiar la fel de jună azi, cuminte, înc-aşteaptă.
Ori poate că a şi uitat de fulgul cu noroc,
iar întâmplarea de atunci e un crâmpei de joc
pe care-l joacă-ndrăgostiţii, ţinându-se de mână,
cu sufletele împletite, ca astfel să rămână.
(2013)

Câte dorinţe stau ascunse sau din tabel se dezvelesc
află doar cei care cu drag revin şi ne citesc
în clubul psi.



17 comentarii :

  1. Mi-aduc aminte de pufii ăştia - mi-am pus şi eu multe dorinţe! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu, tot atât de multe! :P
      Frumoasă poezie!

      Ștergere
    2. Eu nu, chiar dacă am fost îndemnată. :))

      Ștergere
    3. Mulţumesc pentru apreciere, dragele mele! :D

      Ștergere
  2. Fulgul nu se spune
    şi nici dorinţa ce-a luat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. doar uneori, tresar
      pe genele fierbinţi
      ale-amintirii
      dulci dorinţi,
      din vremuri de copii cuminţi.

      Ștergere
    2. "Fulgul nu se spune
      şi nici dorinţa ce-a luat..."
      Nici n-avea un nume,
      era de neexplicat
      ca o jale, ca un dor,
      fără matcă şi izvor.

      Ștergere
    3. Chiar dacă-s copii cuminţi
      îi ademenesc cu rugă
      zburătorii şi în minţi
      prea naive ca să fugă
      îşi strecoară vraja dulce...
      Cine-ar vrea să o alunge?

      Ștergere
  3. Dorința nespunând-o
    Precis s-a-ndeplinit.
    Acum pe ea ducând-o
    În zboruri spre zenit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu parc-o văd zburând
      mai mult la ea în gând,
      între un blid cu ciorbă,
      copiilor - o vorbă,
      şi-un drum grăbit la piaţă.
      O văd zburând prin viaţă...


      Ștergere
  4. dorinta aceea de copila poate a fost uitata
    dar sigur s a schimbat in alta mai ... motzata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. un vis în inimă sigur mai poartă,
      unul spre care se îndreaptă
      adunându-şi puterile rămase,
      strângându-şi vorbele frumoase,
      curajul şi voinţa, şi clipele în plus,
      pe cele care-s numai ale ei,
      pe cele care ard - scântei,
      pe cele care încă nu s-au dus...

      Ștergere
  5. Uitasem de acest obicei. Câte dorințe vom fi avut și câte se vor fi realizat, cine le mai știe oare ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Răspunsuri
    1. Mitzo..lasa ca zicem si scriem...LIKE, LIKE, LIKE. :)

      Ștergere
    2. Mulţumesc mult!
      Am căutat buton, dar n-am găsit decât buton de like pentru facebook... :(

      Ștergere