Ascuns de ramuri dese foşnind înfierbântat
Când vântul le străbate şi le sărută blând,
Furând spre depărtare ce-i limpede în gând,
Se legăna odată pe muzica tăcută,
Purtând în dansul lui ochi speriaţi de ciută
Şi tâmple cu nelinişti, sprâncene arcuite
Şi buze fremătând cuvinte nerostite.
Un balansoar... Acuma-i bătrân şi părăsit
În neclintire veche de care, istovit,
S-a săturat demult şi-ar vrea să se despartă,
Să legene dorinţe, la fel ca altădată,
Să facă promisiuni frumoase şi deşarte
În nopţile de vară fierbinţi şi înstelate,
Cu adieri de vânt care sărută blând
Ochi speriaţi de ciută şi sufletul plăpând...
(2012)
De unde va vine atata inspiratie?
RăspundețiȘtergereDrept să-ţi spun, eram în bucătărie şi curăţam cartofi:)) E o activitate care îmi lasă mintea neocupată. >:D<
RăspundețiȘtergere