Ochi de cer albastru mă privesc senin
Printre frunze dese mângâiate lin
De vânturi uşoare,
De raze de soare...
Şi din întuneric ochi de stele vii
Caută spre mine, palide făclii
De emoţii coapte
Tremurând în noapte...
Şi mă însoţesc peste tot în lume
Ochii din mulţime, ochii fără nume,
Ochi de cer senin,
Stele de destin...
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu