În jurul meu şi-n mine e nesfârşit tumult
De întâmplări şi de schimbări, de şoapte şi de zbucium,
De foşnete firave şi de chemări de bucium.
Prea multă linişte aş vrea din când în când să-mi fie,
Atât de calmă şi cu totul lipsită de mânie,
Atât de blândă, de duioasă şi deloc pustie,
Prea multă linişte mi-ar fi în suflet poezie.
Aş îndrăgi-o, aş îmbrăţişa-o strâns
Şi mi s-ar şterge lacrimi ca şi cum n-aş fi plâns,
Din cute de pe frunte mi-ar dispărea vreo două
Când liniştea s-ar scurge ca boabele de rouă.
Prea multă linişte e vis neîntâmplat,
Dacă mi-ar fi promisă ar fi necugetat,
Şi, chiar de m-ar durea tăcerea când nimeni nu m-ascultă,
Prea multă linişte n-ar fi nicicând destul de multă.
(2012)
Ştii că atunci când adormi ascultând cum toarce o pisică e întotdeauna prea multă linişte? :))
RăspundețiȘtergereFrumoasă poezie!
RăspundețiȘtergereÎmi permit s-adaug două versuleţe, într-o notă mai pesimistă:
Prea multă linişte e o povară grea,
Atunci când cade, crunt, uitarea-asupra ta...
Neatza,Carmen! Iti doresc linistea pa care ti-o doresti! :))
RăspundețiȘtergere...doar dacă nu devine prea înnebunitoare, multă fiind.
RăspundețiȘtergereaşa spun şi eu, carmen, niciodată nu este de fapt prea multă linişte, prea de ajuns.
RăspundețiȘtergerefrumoasă poezia ta! frumoasă tare!
cine are prea multa liniste cauta vacarmul, cine are galagie se ascunde in tacere. iti doresc sa atingi starea care ti se potriveste.
RăspundețiȘtergereversurile tale calmeaza si conving, multumesc :)
Prea multa liniste e uneori prea mult,
RăspundețiȘtergereChiar gandul nerostit as putea sa-l ascult
Si soaptele tacerii m-ar speria cumplit,
Prea multa liniste-n pustiul nedorit..
Ai impletit frumos linistea asta..
Taceriele uneori le dorim, alteori ne gasim prinse in ele...valuri, valuri de viata :)
RăspundețiȘtergereTe imbratisez !
@ Grishka, cred că ştiam cândva, dar am uitat. Nu mai stau de multă vreme pisicile în vacarmul din jurul meu:))
RăspundețiȘtergere@ anacondele, scorpio: Mulţumesc! Varianta mea "pesimistă":
Prea multă linişte va fi când n-am să fiu,
Până atunci în jur şi-n mine e un murmur viu,
Şi nici atunci nu va rămâne lumea mai pustie
Vor umple alţii liniştea cu gălăgie. :))
@ almanahe, cred că ai dreptate, dar nu mi s-a întâmplat demult:))
@ virusverbalis, psi, aA, vă mulţumesc:)
@ Brânduşa, te îmbrăţişez cu drag >:D<