Prietenie

Mi-aş închiria o odaie măruntă
Într-un suflet cald, într-o inimă primitoare,
M-aş înveli în mătase moale şi multă
Ruptă fâşii din nori, din izvoare.

Din umbre şi din transparenţe perfecte
Mi-aş deschide ferestre şi porţi spre lumină
Lacăte şi zăvoare mi-ar fi defecte,
Descuiate fără chei şi fără rugină.

M-aş odihni pe gândul bun, pe clipa de înţelegere,
Aş dezbrăca lacrimi şi hohote de râs,
Nu mi s-ar tăia bucuria cu vreo prelegere,
Şi lacrima şi-ar găsi pereche pentru plâns.

M-aş putea rezema din când în când de-un perete
Sau poate aş găsi o aripă în plus
Când ale mele ar fi obosite şi bete
De prea mult zbor, de prea mult sus.

Mi-aş plăti chiria cu o cameră geamănă
Deschisă mereu în inima mea
Şi ai înţelege de ce ţi-e acasă şi de ce seamănă
Cu tot ce ai fost, cu tot ce ai vrea.
(2012)

Psi a lansat provocarea. N-am crezut că am să-i răspund, dar până la urmă muza s-a prezentat la apel. Au mai fost inspiraţi şi cei care s-au înscris ca de obicei în tabel.