Pietre

De multă vreme drumul mă duce în spate
Fără greutate.
De multă vreme pietre de aceeaşi culoare
Se prind de picioare…
Unele sunt necesare
Pentru înaintare
Şi le duc pe unghia de la degetul mare.
Pe altele, nu ştiu de ce, le iubesc
Şi n-aş vrea să le rătăcesc,
Le ridic mai sus, aproape de inima mea
Unde le pun să lucească precum o stea.
Mai sunt şi pietre mai mici
Ca nişte furnici
De care mă scutur cu atenţie
La fiecare intersecţie
Pentru că ele cresc forţa de frecare
Şi mă încetinesc prea tare.
Din când în când îmi ies în cale
Sub tălpile goale
Pietre care par mai însemnate…
Din ele fac conglomerate
Şi le pun la răspântii semne
Cum că am avut câteva momente demne
De menţionat
Pe care nu le-am uitat.
Drumul mă duce în spate
Fără greutate
Cu toată povara de pietre către zare…
Care e o piatră şi mai mare.
(2010)