M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
duminică, 2 mai 2010
Amintire
Pe vremea când stăteam pe patul tău cuminţi
Şi ascultam în murmur lin iubirea,
Ori povesteam cu glasuri mici, fierbinţi
Nimicuri între care doar tăcerea
Spunea tot ce-am fi vrut să povestim,
Pe vremea când visam ore târzii în noapte
Şi stele număram în ochii tăi miraţi,
Când ne pierdeam în doruri şi în hăţiş de şoapte
Eram frumoşi, nebuni şi minunaţi
Şi nu aflasem că, încet, încet, murim.
(1998)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
chiar este scrisa de tine in 1998 ???
RăspundețiȘtergere