Acasa sufletului meu

Cu inima curată de copil,
Cu gândul simplu şi umil,
Aş vrea să mă întorc mereu
La casa sufletului meu.

Aproape văd în zarea minţii
Cum sfâşie din cer cu dinţii,
Cu piatra lui împărătescă
Puterea stâncii să o crească.

În mii de ani l-au străbătut
Paşi tineri care s-au temut,
Paşi veseli, paşii curajoşi
Care-au pândit alţi paşi sfioşi.

Şi s-au clădit peste cărare
Povara lor nu-i este mare,
Aşa cum tot uşor o poartă
Povara sufletelor toată.

Căci prin desişul din pădure
S-au prins iubiri în rugi de mure
Şi s-a ascuns sub pietre grele
Ura din inimile rele.

Pe toate muntele le ţine,
Şi căprioare, şi feline,
Şi zbor de vultur printre nori,
Şi cerul norilor în zori.

Din piatra lui împărătească
Puterea stâncii să o crească
Să fur puţin din ea şi eu,
Acasa sufletului meu.
(2010)