vineri, 19 septembrie 2014

Ecouri

Ridic cu graţie arcada stângă,
călătoresc pe-un vis şi îi plătesc arvună,
sub liberul arbitru cărările să-şi strângă
când umbrele ecou în cercuri se adună.

E omenesc ecoul trăirilor trecute,
un rămăşag cu timpul şi cu fiinţa mea.
Vuia cândva în văi închise strâns în munte,
astăzi se pierde stins în margine de stea.

Aş zice că i-e lene să bată prea departe,
dar ştiu că înc-aşteaptă ascuns printre tăceri
în stare de latenţă, un murmur vag de şoapte
din urmele lăsate pe chipul meu de ieri.

Ridic cu graţie arcada stângă.
Mişcarea iniţiază un val în univers.
Un alt ecou se naşte, cel vechi trece pe lângă
şi-apoi se împletesc în acest ultim vers.
(2014)

Ecouri se revarsă iar din cuvinte-alese
şi toate se adună pe blogul lui Cartim.
În mintea fiecăruia duzina altfel ţese,
de-aceea vă invit cu toţii să citim.

8 comentarii :

  1. ...eu nu ridic arcada, dar mă ridic eu toată
    şi te salut cu drag, vrăjită de-al tău vers;
    aud ecouri surde ce vântu-n ele poartă
    şi prind in ele glasuri ştiute, ce s-au dres.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...eu mă închin umilă în faţa vorbei tale
      ce poartă-n ea ecou din sufletul tău blând
      şi mult mă bucur azi că ne-nsoţim pe-o cale
      unde-n cuvânt se cerne minunea unui gând.

      Ștergere
  2. Ridic cu grație arcada stângă,
    Apoi opresc în loc visele și le cer arvuna promisă.
    Cobor cu grație arcada stângă,
    Și pentru că nu au plătit,
    Le voi închide cărările, le voi stinge ecourile,
    Voi lăsa cerul gol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Visul plăteşte totdeauna
      arvuna,
      apoi dacă se împlineşte
      plăteşte
      cu dobândă.
      Aşa că stau mereu la pândă
      să-l prind când trece meteor
      pe cerul gol în zbor
      pe singura cale de neînchis
      pentru orice vis...
      Calea stelelor,
      calea ielelor.

      Ștergere
  3. Ecourile ce strigă interior şi sunt dorinţe
    Ar fi păcat să nu fie împlinite;
    Ecourile trecute şi învăluite în negru
    Să le lăsăm să plece în abisuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se sting ecouri şi altele răsar
      în suflet nesătul şi-avar.
      Se împletesc şi se desperechează
      şi cât există ne veghează.

      Ștergere
  4. Pe sub arcade grațioase
    trecea o rază de lumină,
    prinsă-ntre genele sfioase
    și-nchisă intr-o zi senină...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi-n zilele mai mohorâte
      gene lumina strecurau,
      dar nu păreau mult mai urâte
      atunci când se întunecau.

      Ștergere