Îmi şuieră lung pe la tâmplă
lumea acesta nătângă
care se vinde ca o curvă de lux
cu viitorul incert, aproape distrus.
Pare nubilă, mândră, frumoasă,
cu aer văratic, da-i gata de coasă,
cu riduri în miez, cu mintea senilă
şi-adesea e vrednică numai de milă.
Peisajul bucolic ascunde-o minciună,
poleieli efemere sub raze de lună.
Din strălucire se iveşte iute cocleala.
Prea puţin va rămâne din toată spoiala.
Dar mărgeaua de sticlă se vinde în piaţă
ca şi cum ar fi perlă fiindcă omul paiaţă
o vrea, că-i la modă şi-o are oricine.
Ce dacă-i ridicol şi nu-i vine bine?!
Avalanşă de-oferte amăgesc dinadins
pe cel fără minte, uşor tare de prins
în acest carusel al argintului fals
ce invită tentant cu rotire de vals.
Priveşte extatic spre ecran ori vitrină,
în ochi lăcomia-i ţine loc de lumină.
Cu şcoală puţină, cartea îi pute...
Din timpuri străvechi neştiinţa-i virtute.
Deasupra mulţimii, indiferent şi viclean,
un saltimbanc râde-n pumni de muncitor, de ţăran -
truditorul cinstit - în timp ce îi fură
ziua de mâine şi pâinea din gură.
Ca o cămilă cu cocoaşa pe burtă
înghite ce fură, înghite şi uită.
Nu are vreun scrupul, nici milă n-arată
şi mândru-şi expune figura pătată.
Degeaba-i legat şi trimis prea târziu
către-acel eşafod multă vreme pustiu.
Un altul aşteaptă demult să-i ia locul,
să mulgă prostia, să prostească norodul
ordonat, adunat semicerc după gard
făcut din cuvinte vopsite cu fard
ce promit în zadar, niciodată-mplinite,
dus de nas şi spălat cu grijă pe minte.
Înainte ca lumea să se facă cenuşă,
înainte de-a-nchide şi ultima uşă
către şansa oricui la un petec de bine,
înainte ca-n inimi să rămână puţine
sentimente umane şi-n minte idei
uitaţi de averi şi priviţi-i pe ei!
Priviţi-i pe oameni cu dor de-nţeles
cât încă avem putinţă de-ales!
În săpunieră să puneţi un pic de bun-simţ,
să vă spele pe mâini şi în pasta de dinţi
să vă cureţe gura de minciuna sfruntată
dimineaţa şi seara şi, poate, vreodată
veţi pricepe că nu-i musai să fii
filosof ca să cauţi, să înveţi şi să ştii
cum să dai o măsură dreaptă iubirii
şi să fii un grăunte de folos omenirii...
(2014)
Despre o faţă a lumii mai luminoasă
poate-au scris cei cu drag de vorbă frumoasă
ce se-adună săptămână de săptămână
la psi în tabel, să-i găsim, să rămână...
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Cu dragoste, iubire, toleranță
RăspundețiȘtergereturnăm în săpunieră din speranță
adaugăm frumosul, visul și credința
și gata se va împlini dorința,
ca lumea noastră să fie una pură
fără dorință de mărire, fără ură.
Să fim egali, așa cum suntem din născare
ca liniștit să fim în clipa de plecare.
Reţeta-i simplă şi îmbie,
Ștergeredar mi se pare că-i o utopie...
Eu am aplicat-o în viața mea
Ștergereși este așa.
Poate nu în tot și toate,
dar se poate.
Tu nu eşti saltimbancul descris în poezie,
Ștergerenu eşti nici cel ce se complace în prostie,
în neştiiinţă şi se lasă purtat de nas prin viaţă...
Sunt mulţi cei care doar buchia o învaţă
şi nu trec niciodată de la cuvânt la gând
ori din stomacuri gândul le iese, ghiorăind.
Necazu-i şi mai mare: de la o vreme-ncoace
şi cei c-un dram de minte, şi nu ştiu cum se face,
uită de carte şi uită de cultură.
Unii profesori se uită căciula cum şi-o fură
cu-atâta nepăsare... S-au adaptat şi ei
la timpurile noi. Lacună de idei
şi orizont îngust, ceaţă închisă-n minte,
acesta-i viitorul ce-o să ne reprezinte.
Iar saltimbancul face tumbe electorale
ca s-ameţească lumea. De-aceea îmi e jale...