M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare,
îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
duminică, 10 august 2014
Amurgul tăcerilor
Cad stele şi dor
în amurgul tăcerii
lacrimi lumânări.
Amurgesc tăceri.
Din sângele lor, în gând,
răsar cuvinte.
Iubiri în amurg
destramă tăcerile
fâşii de suflet.
(2014)
Răsar cuvinte
în amurgul tăcerii,
se fac psi-luneli.
Tăcerile-ascund înţelepciune, dureri, dar şi clipe păstrate aşa cum au fost, mai vii parcă sunt peste-a vremii genune şi-n înţeles au târziu mai mult rost.
Eu încă-mi închipui ori abia mă apropii de-amurg, dar simt de pe-acum cum secundele-mi curg spre tăceri când cuvinte n-ajung pân' la cei ce vârsta puţină şi-o poartă precum haine de zei... :)
Stele, iubiri şi cuvinte De luat aminte Ce pornesc spre amurg de tăceri Plecând chiar de ieri. Uneori le-nsoţim rătăcind În tăcerea din noi...din amurg.
Tăcerea din noi e gând nerostit, rătăcim întrebări şi răspuns cuvenit, adunăm ieri cu azi, ne dă mâine tot neştiut şi vreo două - puţine - stele, iubiri şi cuvinte de rostit, de tăcut, de păstrat în inimă ori în minte.
Iubire, amurg si tacere, impreuna se scurg in clipe de dor si placere, pe pielea de sticla, pe chipul de lut, pe trupul ramas fara forma demult, pe umbra ciobita.
E o înmugurire când galaxii dispar din universul vechi închipuind perechi. Spre altă nemurire, cu sufletul avar, timpul vor să-l înfrângă trecându-i nu pe lângă, dincolo de hotar, ci depărtând hotarul cu încă o idee împărtăşindu-şi darul, stea nouă din scânteie.
...ochii pamantului s-au deschis a mirare; si a fost prima data cand pamantul a vazut. ...bratele pamantului s-au deschis a ruga; si a fost prima data cand pamantul s-a rugat. ...dar era nevoie ca din ochi sa curga lacrimi iar mainile sa coboare faptuind pentru ca totul sa capete sens.
așa am dorit...
Am dorit să scriu cuvintele ... In propria lor culoare Dar cum se ascund ele in adâncul fiinţei mele Si cât de palide sunt lacrimile noastre ! Te-ai recunoaşte tu ... În aceste cuvinte fără culoare? Am dorit să spun cuvintele ... în muzica lor proprie dar aceasta muzică nu răsună decat in inima mea... si ochii mei sunt grei de tăcere. Le-ai recunoaste tu... Aceste cuvinte fara muzica ?
tăcerile curg
RăspundețiȘtergerepaşi pe lespezi de piatră
asfinţindu-se-
ecou la tăceri
Ștergerecurge şi după amurg
păşind peste timp.
Lacrimile lungi
RăspundețiȘtergeres-au înnodat în amurg
să lege iubiri.
Înnodându-se
Ștergerelacrimi se-ntâmplă-n iubiri
deznodăminte.
Amurg în tăceri
RăspundețiȘtergereporți deschise în inimi
fără cuvinte...
În inimi prin porţi
Ștergeretrec tăceri, trec cuvinte
fără asfinţit.
Îmi port în suflet
surâs şi mulţumire
rostite în vers.
Amurgul se-mbraca-n taceri
RăspundețiȘtergereSi-ascunde fata-nrosita tacand
suspina nostalgic in gand
Purtand maret ale zilei dureri...
Cine e in... amurg stie de ce! :) Te imbratisez
Tăcerile-ascund înţelepciune,
Ștergeredureri, dar şi clipe păstrate aşa cum au fost,
mai vii parcă sunt peste-a vremii genune
şi-n înţeles au târziu mai mult rost.
Eu încă-mi închipui ori abia mă apropii de-amurg,
dar simt de pe-acum cum secundele-mi curg
spre tăceri când cuvinte n-ajung pân' la cei
ce vârsta puţină şi-o poartă precum haine de zei... :)
Te îmbrăţişez... cu drag. :)
Stele, iubiri şi cuvinte
RăspundețiȘtergereDe luat aminte
Ce pornesc spre amurg de tăceri
Plecând chiar de ieri.
Uneori le-nsoţim rătăcind
În tăcerea din noi...din amurg.
Tăcerea din noi e gând nerostit,
Ștergererătăcim întrebări şi răspuns cuvenit,
adunăm ieri cu azi, ne dă mâine
tot neştiut şi vreo două - puţine -
stele, iubiri şi cuvinte
de rostit, de tăcut, de păstrat în inimă ori în minte.
Iubire, amurg si tacere,
RăspundețiȘtergereimpreuna se scurg
in clipe de dor si placere,
pe pielea de sticla,
pe chipul de lut,
pe trupul ramas fara forma demult,
pe umbra ciobita.
Ciobită mi-e umbra de-amurg,
Ștergereciobită iubirea de tăcere,
bucuria-i de-o clipă şi curg
altele seci şi fără plăcere.
Lutul crapă pe chip,
trupul e-n vântul vremii nisip...
Noaptea, două galaxii
RăspundețiȘtergereTrec ţinându-se de mână.
Apoi universul
se îndepărtează brusc...
E o înmugurire
Ștergerecând galaxii dispar
din universul vechi
închipuind perechi.
Spre altă nemurire,
cu sufletul avar,
timpul vor să-l înfrângă
trecându-i nu pe lângă,
dincolo de hotar,
ci depărtând hotarul
cu încă o idee
împărtăşindu-şi darul,
stea nouă din scânteie.
...intersectând intâmplator realitatea, mă debarasez de un coșmar pentru a reveni in realitatea mea...poate și-a altora, câțiva.
Ștergerem-am trezit
de cealaltă parte a eului
între mine
și mine
răsfoind file de gânduri
între două emisfere
cu coperți
din amintiri
viitoare...
de aceea ne stă pe vârful limbii următorul cuvânt
Ștergereşi-i ştim gustul dinainte de-a se umple de gând.
...ochii pamantului s-au deschis a mirare; si a fost prima data cand pamantul a vazut.
Ștergere...bratele pamantului s-au deschis a ruga; si a fost prima data cand pamantul s-a rugat.
...dar era nevoie ca din ochi sa curga lacrimi iar mainile sa coboare faptuind pentru ca totul sa capete sens.
așa am dorit...
Am dorit să scriu cuvintele ...
In propria lor culoare
Dar cum se ascund ele in adâncul fiinţei mele
Si cât de palide sunt lacrimile noastre !
Te-ai recunoaşte tu ...
În aceste cuvinte fără culoare?
Am dorit să spun cuvintele ...
în muzica lor proprie
dar aceasta muzică nu răsună decat in inima mea...
si ochii mei sunt grei de tăcere.
Le-ai recunoaste tu...
Aceste cuvinte fara muzica ?