Soarele răpus de zare
îşi lasă sângele în urmă
dizolvat în lumină.
Umbra atotcuprinzătoare
îl ascunde şi curmă
suferinţa cerului pentru vină.
Inima beteagă se frânge
ascusă în întuneric,
nerostită.
Înăuntrul ei se strânge
visul himeric -
nebunie tăcută, ispită.
Alt răsărit
înroşit de pasiune
îşi croieşte cărarea
cotropind altă rană.
Vindecă nesfârşit
a nopţii genune
unde-şi deschide zarea
cealaltă geană.
(2014)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Să ne căutăm inima bună în/la lună! :)
RăspundețiȘtergereSau s-o îmbunăm pe cea beteagă
Ștergereşi, din cioburi, să o adunăm întreagă.
Leac ne-o fi luna
sau lumea, totuna,
ori poate că-i în noi intotdeauna. :)
Provocare
RăspundețiȘtergerece-ar fi
dacă, într-o seară
de luni
ne-am da jos măștile
până la gânduri
și ne-am despuia
eul
în isteria de culori
a toamnei
până într-o sâmbătă
când prima ninsoare
ne va îngheța
concluziile
sub forma
unor semne
de întrebare ...?
Ne despuiem în cuvinte,
Ștergereimpudici ca toamna,
deghizaţi în culorile ei.
Unii ghicesc flacăra
de luni până apoi.
În sâmbăta îngheţului
semnele de întrebare
se pierd răstălmăcite
de fiecare ochi
ce fură un petec
din toamnă,
din flacără,
din despuiere...
un vis nemărginit
Ștergereprintre gene
de lumină abstractă
unduind amurgul
între zi
și noapte...
... alungăm lacrima către interior ridicând privirea și zâmbim... incă un exercițiu de viață invățat !
şi cine-ar putea spune
RăspundețiȘtergerecu siguranţă
dacă genele străjuiesc un vis în amurg
sau unul care abia răsare?
lumina lui are aceeaşi culoare...
păstrăm zâmbetul lângă speranţă,
lacrima îngheaţă
printre pietre de moară.
nu le mai simţim, nu ne doboară.
ne sunt şi nu peste putere...
visul învinge când nu uită să spere...
Pictez din cuvinte, cuvintesc culorile-adica le dau sansa sa vorbeasca-si astern scene de viata pe tablouri cat realitatea.
ȘtergereDar ce aduc picturile mele nou, asezate asa la rand pe sevalet, intr-o arhiva in care probabil niciodata cineva nu se va incumeta sa caute un apus de viata, sau o poiana cu uitare ?
gânduri fugare ...
Trandafiriul cerului
Trezeste oaze
Nomadului iubirii.
Balustradă de briză
Să sprijine în seara asta
Melancolia mea.