miercuri, 30 iulie 2014

Pe gene de zare

Soarele răpus de zare
îşi lasă sângele în urmă
dizolvat în lumină.
Umbra atotcuprinzătoare
îl ascunde şi curmă
suferinţa cerului pentru vină.

Inima beteagă se frânge
ascusă în întuneric,
nerostită.
Înăuntrul ei se strânge
visul himeric -
nebunie tăcută, ispită.

Alt răsărit
înroşit de pasiune
îşi croieşte cărarea
cotropind altă rană.
Vindecă nesfârşit
a nopţii genune
unde-şi deschide zarea
cealaltă geană.
(2014)

7 comentarii :

  1. Să ne căutăm inima bună în/la lună! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau s-o îmbunăm pe cea beteagă
      şi, din cioburi, să o adunăm întreagă.
      Leac ne-o fi luna
      sau lumea, totuna,
      ori poate că-i în noi intotdeauna. :)

      Ștergere
  2. Provocare

    ce-ar fi
    dacă, într-o seară
    de luni
    ne-am da jos măștile
    până la gânduri
    și ne-am despuia
    eul
    în isteria de culori
    a toamnei
    până într-o sâmbătă
    când prima ninsoare
    ne va îngheța
    concluziile
    sub forma
    unor semne
    de întrebare ...?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne despuiem în cuvinte,
      impudici ca toamna,
      deghizaţi în culorile ei.
      Unii ghicesc flacăra
      de luni până apoi.
      În sâmbăta îngheţului
      semnele de întrebare
      se pierd răstălmăcite
      de fiecare ochi
      ce fură un petec
      din toamnă,
      din flacără,
      din despuiere...

      Ștergere
    2. un vis nemărginit
      printre gene
      de lumină abstractă
      unduind amurgul
      între zi
      și noapte...

      ... alungăm lacrima către interior ridicând privirea și zâmbim... incă un exercițiu de viață invățat !

      Ștergere
  3. şi cine-ar putea spune
    cu siguranţă
    dacă genele străjuiesc un vis în amurg
    sau unul care abia răsare?
    lumina lui are aceeaşi culoare...

    păstrăm zâmbetul lângă speranţă,
    lacrima îngheaţă
    printre pietre de moară.
    nu le mai simţim, nu ne doboară.
    ne sunt şi nu peste putere...
    visul învinge când nu uită să spere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pictez din cuvinte, cuvintesc culorile-adica le dau sansa sa vorbeasca-si astern scene de viata pe tablouri cat realitatea.
      Dar ce aduc picturile mele nou, asezate asa la rand pe sevalet, intr-o arhiva in care probabil niciodata cineva nu se va incumeta sa caute un apus de viata, sau o poiana cu uitare ?

      gânduri fugare ...

      Trandafiriul cerului
      Trezeste oaze
      Nomadului iubirii.
      Balustradă de briză
      Să sprijine în seara asta
      Melancolia mea.

      Ștergere