vindecător de suflete cu dar de alinare,
sălbatic în avânt şi blând în căutare,
şi-a împletit cărarea cu drumurile sorţii.
Un alchimist naiv ce încerca o alipire
între destinul său şi aurul ideii,
plecat asupra lumii şi ignorându-şi zeii,
s-a întâlnit cu inorogul şi-albastra lui privire.
―Tu, înţelept ce vindeci dorinţele deşarte
şi cureţi răul cu apă de izvor,
să-mi dai puterea să uit de necuprinsul dor
care mă mână zi şi noapte din mine mai departe.
Lasă-ţi albastrul din privire să inunde
inima mea ce jinduieşte pân' dincolo de zare
sau, dacă nu, condu-mă pe-a timpului cărare
şi-arată-mi ce să caut şi pe unde.
―Om bun, văratic eşti în ani şi inima-ţi curată
n-are nevoie de darul meu de vindecare.
Drumul pe care-l ceri mi-e neştiut şi are
doar pentru tine rost, doar ţie paşii-ţi poartă.
De-ţi pare uneori incert şi ezitarea te cuprinde
adu-ţi aminte de scânteia ce te-a stârnit întâi
şi credincios ideii şi inimii rămâi
chiar şi atunci când oboseala capcanele-şi întinde.
Şi ochii tăi sunt inundaţi tot de acel albastru
pe care vrei să-l scurg în tine, dar prea plin
ţi-e sufletul. Pe umeri ţi-e destin
să porţi în mugur aripile de vis măiastru.
Alegera-i a ta, dacă le creşti sau, dimpotrivă,
dacă le tai din carne şi sângerând din miez
te vei goli de-albastru, de ideal, de crez.
În loc de drum ai să străbaţi o noapte în derivă.
Lipsă pe harta lumii, vopsit în cenuşiu,
uitat ca praful sub talpa nemuririi
te-or mătura secundele din împlinirea firii,
salubritate necesară pentru decorul viu.
Dar aurul ideii, mereu strălucitor,
ispită care cheamă de dincolo de zare,
se înmulţeşte când l-atingi şi înc-o depărtare
pune-ntre el şi tine, înc-un dor.
Şi te-or urma şi alţii, orbiţi de strălucire,
când n-ai să fii decât un gând în mintea lor:
cel care-a-mpins c-o poartă mai aproape de izvor
zarea ideii şi visul albastru de-mplinire.
(2014)
Alţi inorogi din visul lor de alchimişti
ce-amestecă idei şi le pun în cuvinte
găsiţi aici şi luaţi aminte
cum aurul din ele-i motiv ca să exişti.
Nu poți să rămâi credincios inimii
RăspundețiȘtergereEa vrea atât de mult
Mai bine mi-ar da alchimistul o rețetă
de șters creierul, ca totul să uit.
Eu n-aş vrea să uit ce e bine,
Ștergereaş purta bucuria cu mine
până mi s-ar scurge nisipul tot
şi nici ce e rău n-aş vrea să pot
să uit fiindcă aşa învăţ cine sunt eu
şi cine sunt cei dimprejurul meu.
Doar inima uită şi rău, dar şi bine
şi cere mai mult când din toate-s puţine
şi-i dau cât se poate din darul de-o clipă
al bucuriei. Aş face risipă
şi tot n-aş uita, dar mi-e mintea duşman
şi uită mai mult cu fiece an.
Mă pui la treabă de fiecare dată. Tare îmi place! :)
...uneori mi-as dori şi eu inorogi curăţători de gânduri rele şi nepermise...
RăspundețiȘtergereOr avea şi ele vreun rost...
ȘtergereLe ţii în frâu, le alegi din ce-a fost
să le işte şi le speli cu bunătate.
Acela-i inorogul pe care-l avem toţi şi toate.