Fotografia
prinde o iluzie.
Ochiul alege.
Piese de sticlă
se aruncă pe tablă
pentr-un singur joc.
Joaca le este
unica slăbiciune
în jocul de şah.
Se lasă jocul
la voia întâmplării.
Rostul se pierde.
Durerea de cap
contra uimirii mute:
şanse egale?
Regii zac răpuşi.
Războiul continuă
după remiză.
Forţa gândului
anulată de-o toană,
ireversibil.
Albul şi negrul
închid viaţa-n simboluri.
Nedrept de simplu.
(2014)
Pisoi joacă şah
după reguli schimbate
de psilunatici.
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Ce frumos curg poemele in 17 silabe!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Roxana! :)
Ștergere...deja imaginea nu imi mai spunea nimic, dar tu ai umplut-o cu ritm şi viaţă..din cuvinte. Te felicit..
RăspundețiȘtergereÎmi pare bine că am reuşit s-o scot din nemişcare. Mulţumesc, Adriana! :)
Ștergere