vineri, 13 iunie 2014

Rugul

Vali Irina Ciobanu
Autoportret cu flori de măr
Mi-am aprins rugul, vrăjitoare bizară
ce-şi piaptănă-ntrebările în fire de urzeală
în patru despicate de teamă că înşeală
mintea cu ochii-n patru în sine, în afară.

Un sâmbure minuscul cu miez de îndoială
în fiece răspuns nerotunjit, neclar
mi-l prind de gând ca pe un ultim dar
şi-mi ard pe rug altarul ca pe-o boală.

Avară, nesătulă, de nerăspuns adunătoare,
cu mâinile mereu căuş, nu ca să ceară
o confirmare, ci adevăr în cuib de ploaie rară.
De nu-l găsesc, n-aştept minciuni. Prefer o amânare.

În jur războinici, fiare mă împing spre rug
purtând o axiomă în frunte drept stindard;
eu pentru teoremă pe dinăuntru ard
şi nu m-ascund cu teamă, şi nu fug.

Alţii privesc apatici cu ochi lacomi şi goi,
strânşi împrejurul mesei: ospăţ de carne vie
şi cuget amorţit. De-ajuns le e să ştie
c-aprins e rugul ca s-arunce şi-un pietroi.

Nu nimeresc mereu, nu totdeauna doare.
S-au înmuiat genunchii pietrei în cădere.
Câteodată piatra, trecându-se prin ere,
se risipeşte-n pulbere, dar nu dispare.

Tablourile sunt aceleaşi, doar pietrele-s schimbate
şi cei ce-adună întrebări cu amânare.
Pe rug astăzi se arde-o vrăjitoare,
boboci vor creşte mâine. Din fire despicate...
(2014)

Ruguri în flăcări sau rugi în pădure,
sâmburi de gând sau seminţe de mure,
colţul de fiară sau rugina ce roade,
lumânare de ceară sau ei ceară roade,
pulberi de stele sau praful din drum,
bobocii de floare sau petalele scrum
s-au ales din duzina de cuvinte de azi.
Mistuind înţelesuri în idee să arzi...

8 comentarii :

  1. M-ai lăsat fără cuvinte.Impresionant.Vroiam să răspund in versuri, dar după '' s-au inmuiat genunchii pietrei in cădere'' s-a făcut gol...de emotie.Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, mult! Mă bucur că te-a impresionat pentru că poezia aceasta e una din cele pe care le-am scris cu sufletul mai întâi. Cât despre genunchii înmuiaţi ai pietrei, să ştii că şi pe mine m-au luat prin surprindere... :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, Cita! Te îmbrăţişez! :)

      Ștergere
  3. boboci vor creşte mâine. din fire despicate...
    iar eu am tăcut. acesta era versul care, aseară, dar şi astăzi, mi-a tăiat respiraţia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am scris ca şi cum aş fi sigură că vor creşte. sper... sper să rodească rugurile, nu numai rugii.

      Ștergere
  4. "S-au înmuiat genunchii pietrei în cădere." Versul acesta este superb! Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Radu...
      "Nechemată vine secunda de geniu la micul dejun" e un vers scris de Aurel Dumitraşcu pe care mi-l aduc aminte de câte ori mi se întâmplă câte un vers ca acesta. Mă tot întreb de unde a răsărit...

      Ștergere