Gândurile sunt libere?

Libere-s gândurile? Oare?
Nu le poţi prinde între ziduri?
Nu sunt zăbrele să le înconjoare?
Nici timpul nu le sapă-n colţul minţii riduri?

Libere-s gândurile când trupul se-ncovoaie
sub umilinţe, sub dureri, sub boală?

Boala şi bătrâneţea adesea nu înmoaie
doar osul şi voinţa, ci mintea o înşeală
şi-i fură ascuţiş, avânt, iuţeală...

Libere-s gândurile când trupul e închis
de ziduri şi când cerul e un pătrat cu gratii?
Prejudecăţi-zăbrele nu lasă-n necuprins
gândul să urce, să coboare, să cucerească spaţii...

Prejudecăţile-s fereastra cu zăbrele
c-un petec mic de cer, întunecat şi fără stele.

Libere-s gândurile când mintea e întreagă,
când limita de sus e cât poate înţelege,
când marginea de jos e înţeleapta lege
de-a nu răni, de-a nu ucide, de a nu irosi,
oricât ideea ar părea că leagă
un adevăr în care toţi ne-am regăsi...

Libere-s gândurile când lasă libertate
oricui să-şi poarte gânduri şi-atunci când
trecutul care-a-ntemeiat cetate
e temelie, nu închisoare, înzidind.
Libere-s gândurile când ştiu că pot greşi
şi când nu-mpuţinează, în numele ideii noi, ideea de-a iubi...
(2014)

Toţi psilunaticii ce-au scris cu-aceeşi libertate de gândire
la psi apoi primit-au găzduire.