pe furiş, ultima sudalmă
ca pe-o palmă
nefăcută încă cenuşă,
dar te-ai împiedicat de prag
şi-ai strecurat-o printre dinţi
pretinzând că taci,
încercând să dezminţi
că te prefaci.
Tot pe sub uşă îţi trag
preşul de sub picioare
căutând un cuvânt, o scrisoare.
Nu-i răzbunare,
ci întâmplare banală.
Nepăsarea nu se înşeală.
Sub preş am găsit un pumn de cenuşă
îmi pun o singură mănuşă
pe mâna stângă
ca să nu se prindă trecutul ca o boală
molipsitoare şi să mă frângă.
Mâna dreaptă
era deja pătată
şi trebuie spălată.
(2014)
Uşile-s larg deschise
la fabricile de vise.
Ideile atent finisate,
diferite, dar purtând toate
aceleaşi titlu au fost înscrise
la psi ca să se-audă în cetate.
cam așa ți-aș fi lăsat un semn... cam așa: http://www.psi-words.com/2014/07/comentand-pe-la-carmen/
RăspundețiȘtergererăspund şi-aici, cum am răspuns la tine
Ștergeresperând mereu să ca nouă să ne fie bine:
de-ar fi tăcerile toate cum e tăcerea ta:
un cânt păstrat în gând, o adiere blândă pe sub uşă,
în suflet n-aş purta cenuşă
şi apa mi-ar fi spre rodire şi nu spre a spăla.
dar sunt tăceri ce dor,
tăceri care usucă tot ce-ating cu nepăsarea lor
şi-a nepăsare mi se-ntoarce inima odată vie
şi uită cum să bată, şi uită cum să fie...
de-aceea vreau să ştii că-i leac cuvântul tău
aşa cum leac e gândul ce-l simt după tăcere...
şi dacă versul meu de ieri n-a fost de miere
e pentru că pe dincolo de vers din când în când mi-e greu...