joi, 27 februarie 2014

La un surâs de soare

Încă o zi cu frigul strecurat în oase,
încă o zi cu umbrele morocănoase
de nor întinse pe pământul sur
lumina destrămând-o în lipsă de contur.

Ieri vântul spulbera o urmă de ninsoare
în dans ameţitor de pete de visare
ce se topeau pământului pentru rodire nouă
şi visului seminţei la strop curat de rouă.

Azi soarele la fel e de neputincios,
iar norii zarea o cutreieră pe jos,
câmpia-i arsă, verdele de grâu timid
se pierde-n cenuşiu ca lacrima în rid.

O fâlfâire stingheră de aripă
care străpunge ochiul doar pentru o clipă
e de ajuns ca să stârnească zâmbetul firav,
că aripa aceea-i din zborul cel mai brav.

E un nagâţ, o pasăre ce desenează piruete
pe pânza cerului cu linii nu concrete,
ci cu surprinderi, cu emoţii şi cu încântare...
Ştia că primăvara-i la un surâs de soare!

(2014)

Gând din cuvântul Simonei, în jocul Irealiei iscat de întâlnirea cu primăvara.

12 comentarii :

  1. ...sper ca primăvara să fie la un surâs de floare. Frumos, Carmen! Şi nu e o vorbă spusă în lipsă de altceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Adriana! Să-ţi aducă primăvara multe surâsuri înflorite!

      Ștergere
  2. Surâs de nagâț. Cum s-ar scrie un articol cu un asemenea titlu??... Dar cum arată un surâs de nagâț? Și cine l-a botezat în halul ăsta???
    Și nu e singurul.
    Codobatura - ce nume de pasăre e ăsta?
    șamd / șamd / ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred că surâsul era al meu sau al cui vede un nagâţ zburând. Au un zbor deosebit de al altor păsări. Cu aripile late, în fâlfâiri graţioase, cu schimbări bruşte de direcţie, sunt o încântare pentru privitor. Îi ştiam demult, dar nu ştiam cum se numesc păsările acestea micuţe care vin pe baltă primăvara şi îmi înveselesc orele de navetă. Când le-am aflat numele, am înţeles expresia "neastâmpărat ca un nagâţ". :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Încă-o zi, ce iute trece
    timpul ăsta, rău grăbit,
    dacă aș fi cumva o Circe
    chiar că l-aș fi pedepsit.
    .........................................

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încă o zi am pierdut cu nimicuri
      când tot ce-aş fi vrut ar fi fost înc-un vis
      ca al nagâţului fâlfâind anotimpuri.
      Astăzi visarea mi-a fost loc interzis

      Ștergere
  5. Dar se cam lasă așteptat surâsul acela... ufff”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E din ce în ce mai aproape şi, până apare, hai să surâdem noi!

      Ștergere
  6. Perfectă încheierea, de-un optimism care mi-a smuls și mie un zâmbet azi, când toată ziua n-am făcut decât să mă încrunt la tot ce mișcă...
    Nu știu cum arată un nagâț, dar cred că aș putea să cercetez. :)
    Mulțumesc, Carmen. O plăcere, ca până acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ţi-am adus zâmbetul şi mulţumesc şi eu! :)

      Ștergere
  7. La mine surâsul ăla plânge. Că plouă....plouă.....dar nici gând să se oprească :D

    RăspundețiȘtergere