O dragoste?

―Când ard în ce scrumieră îmi adun cenuşa?
Când plec cine-mi închide-n urmă uşa?
Când calc alături de treaptă pe o scară
cine mă prinde sau cine mă coboară?
Când mă aşez şi scaunul e rupt
cine-l propteşte? Iar pasul întrerupt
cine-l înnoadă drumului prea scurt?
Cine îmi căptuşeşte scorbura cu stele?
Cine îmi netezeşte noaptea, cu rindele,
scândura cerului ca s-alunece pe ea
un pic de vis, un pic din fruntea mea?
Cine mă scuză că sunt sclifosită
şi caut scame în ochiul cu ispită
ce-ar scrie un scenariu în care m-a schimbat
fără vreun scop precis. Cine?... că am uitat.

―Nu te-aş lăsa să arzi până la scrum,
iar uşa nu ţi-o-nchid când pleci la drum,
ci sufletul mi-l ţin deschis, fără lăcată,
sperând c-ai să revii să-l bântui, dragă fată!
Când treapta-ţi fuge-alunecând de sub picior
mi-aş face treaptă inima cu dor
şi aş spera să calci pe ea cu milă,
să nu zdrobeşti, să nu uiţi că-i fragilă.
Un reazem, un spătar, un umăr sau un braţ,
o cârjă pe cărare şi drumul cu nesaţ
să ţi le-ntind sub pasul cunoaşterii de sine?
Aş sta mereu în umbră, m-aş încânta de tine!
Iar stele, câte vrei, le-aş face boltă plină
în scorburi, în pădure, ba chiar pe rădăcină
de gând ca să-ţi inunde visarea cu lumină,
iar fruntea ta să fie destinsă şi senină.
Ce tu gândeşti că-i moft, că vrei să fii cum eşti,
e dreptul tău mereu, din cele mai fireşti.
Nu ai să uiţi cine sunt eu vreodată...
De-ajuns e să-ţi priveşti în suflet, dragă fată,
fiindcă, de-am reuşit să împlinesc ce-am spus,
pecete am lăsat în urmă, fără-apus.
(2014)

Cuvintele duzinei găzduită de psi au inspirat prima parte a poeziei. Şi pentru că titlul psi-lunelii din această săptămână îi vine mănuşă, l-am folosit preventiv, pentru cazul în care nu voi avea o altă idee în timp util, aşa cum mi se pare acum.

A doua parte, cea care întregeşte mesajul, a răsărit din provocarea venită dinspre Semnul spre carte, lansată de Anca. Ea "ne invită să ne imaginăm o întâlnire între două personaje literare. Până aici nimic neobişnuit. Dar ce aţi zice dacă aceste personaje ar fi din cărţi diferite? Ce şi-ar povesti ele la acea întâlnire? Ar găsi un limbaj comun? Ar rezona unul cu altul? S-ar urî sau s-ar îndrăgosti? Şi-ar mai dori să se întâlnească şi altă dată?" N-am răspuns la fiecare întrebare şi nici măcar n-am numit personajele. Vă las pe voi să le daţi chip şi nume, după inspiraţia şi preferinţele voastre.

Semnul spre carte este o campanie iniţiată de Adi Sonia Spatariu, având ca scop darul de carte către copii şi tineri cu posibilităţi materiale reduse, dar dornici de lectură. 

- Mecanismul de desfăşure al campaniei se află aici;

- Pagina de Facebook a proiectului: facebook.com/Semn.SPRE.Carte;

- Grupul de pe Facebook: https://www.facebook.com/groups/semnsprecarte;

- Situaţia cărţilor primite si trimise spre viitorii beneficiari: http://atshort.com/carti.