vineri, 21 februarie 2014

O dragoste?

―Când ard în ce scrumieră îmi adun cenuşa?
Când plec cine-mi închide-n urmă uşa?
Când calc alături de treaptă pe o scară
cine mă prinde sau cine mă coboară?
Când mă aşez şi scaunul e rupt
cine-l propteşte? Iar pasul întrerupt
cine-l înnoadă drumului prea scurt?
Cine îmi căptuşeşte scorbura cu stele?
Cine îmi netezeşte noaptea, cu rindele,
scândura cerului ca s-alunece pe ea
un pic de vis, un pic din fruntea mea?
Cine mă scuză că sunt sclifosită
şi caut scame în ochiul cu ispită
ce-ar scrie un scenariu în care m-a schimbat
fără vreun scop precis. Cine?... că am uitat.

―Nu te-aş lăsa să arzi până la scrum,
iar uşa nu ţi-o-nchid când pleci la drum,
ci sufletul mi-l ţin deschis, fără lăcată,
sperând c-ai să revii să-l bântui, dragă fată!
Când treapta-ţi fuge-alunecând de sub picior
mi-aş face treaptă inima cu dor
şi aş spera să calci pe ea cu milă,
să nu zdrobeşti, să nu uiţi că-i fragilă.
Un reazem, un spătar, un umăr sau un braţ,
o cârjă pe cărare şi drumul cu nesaţ
să ţi le-ntind sub pasul cunoaşterii de sine?
Aş sta mereu în umbră, m-aş încânta de tine!
Iar stele, câte vrei, le-aş face boltă plină
în scorburi, în pădure, ba chiar pe rădăcină
de gând ca să-ţi inunde visarea cu lumină,
iar fruntea ta să fie destinsă şi senină.
Ce tu gândeşti că-i moft, că vrei să fii cum eşti,
e dreptul tău mereu, din cele mai fireşti.
Nu ai să uiţi cine sunt eu vreodată...
De-ajuns e să-ţi priveşti în suflet, dragă fată,
fiindcă, de-am reuşit să împlinesc ce-am spus,
pecete am lăsat în urmă, fără-apus.
(2014)

Cuvintele duzinei găzduită de psi au inspirat prima parte a poeziei. Şi pentru că titlul psi-lunelii din această săptămână îi vine mănuşă, l-am folosit preventiv, pentru cazul în care nu voi avea o altă idee în timp util, aşa cum mi se pare acum.




A doua parte, cea care întregeşte mesajul, a răsărit din provocarea venită dinspre Semnul spre carte, lansată de Anca. Ea "ne invită să ne imaginăm o întâlnire între două personaje literare. Până aici nimic neobişnuit. Dar ce aţi zice dacă aceste personaje ar fi din cărţi diferite? Ce şi-ar povesti ele la acea întâlnire? Ar găsi un limbaj comun? Ar rezona unul cu altul? S-ar urî sau s-ar îndrăgosti? Şi-ar mai dori să se întâlnească şi altă dată?" N-am răspuns la fiecare întrebare şi nici măcar n-am numit personajele. Vă las pe voi să le daţi chip şi nume, după inspiraţia şi preferinţele voastre.


Semnul spre carte este o campanie iniţiată de Adi Sonia Spatariu, având ca scop darul de carte către copii şi tineri cu posibilităţi materiale reduse, dar dornici de lectură. 

- Mecanismul de desfăşure al campaniei se află aici;
- Pagina de Facebook a proiectului: facebook.com/Semn.SPRE.Carte;
- Situaţia cărţilor primite si trimise spre viitorii beneficiari: http://atshort.com/carti.

28 de comentarii :

  1. Mulțumesc mult. Cât despre personaje... mi-ai dat temă de gândit. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mulţumesc, Sonia!
      Aceasta mi-a fost intenţia. Chiar mi-ar plăcea să-mi spui la ce personaje te-ai gândit! :)

      Ștergere
  2. Hmmm... Carmen, mă faci iar să ascut creioanele și să scriu pentru „Semn spre carte” :D ți-a ieșit minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ascute-le şi scrie! :) E o cauză care merită susţinută de fiecare creion disponibil.
      Mulţumesc, Simona! :)

      Ștergere
  3. "Când treapta-ţi fuge-alunecând de sub picior/mi-aş face treaptă inima cu dor/şi aş spera să calci pe ea cu milă,
    să nu zdrobeşti, să nu uiţi că-i fragilă." Doamne, ce frumos! Ce frumoasa declaratie de dragoste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mult ne place romantismul! Ce tare ne ameţeşte parfumul lui! :)
      Mulţumesc, Cita! Mult!

      Ștergere
  4. Nu sunt în stare să mă gândesc la nişte personaje potrivite, dar poezia e superbă!

    RăspundețiȘtergere
  5. O dragoste... Doar dragostea poate face toate astea benevol, fara regrete, fara asteptari...
    Versurile tale ma uimesc intotdeauna... Nu contenesc a ma mira de usurinta cu care pare ca le asterni, de profunzimea lor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am format un algoritm aproape matematic pentru versificare. Caut sinonime, schimb ordinea cuvintelor pentru a păstra ritmul şi pentru rimă. Acum, după atâta "antrenament", îmi este uşor, mult mai uşor decât la început. Provocarea cea mare e să nu-mi pierd ideea rătăcind printre cuvinte ce sună bine. Mă bucur de fiecare dată atunci când reuşesc şi când mesajul ajunge la cititor.
      Mulţumesc mult, Vienela! :)

      Ștergere
  6. Mie îmi plac versurile. Nu să le scriu eu, neapărat. Îmi plac, îmi place poezia. Găsesc oameni care spun: nu citesc postarea pentru că e în versuri. Ei, eu cred că nu te-au citit pe tine, dragă Carmen, şi rău au făcut. Întrebări şi răspunsuri, frământări şi certitudini, o lume a umbrelor şi o lume a bucuriei, a frumosului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mi e îmi place poezia, să scriu şi să citesc poezie! Pentru că e idee distilată...
      Mulţumesc mult, Adriana! :)

      Ștergere
  7. Ma identific un pic cu fata. Nu stiu ce personaj e dar iata ca o imit fara ca macar sa o stiu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că fiecare dintre noi trecem prin frământările acestea, măcar o dată. Nici eu nu ştiu cine e personajul. Probabil că sunt multe răspunsuri potrivite...

      Ștergere
  8. O poezie întrebare-răspuns, dar care lasă cititorul pe gânduri, pentru că atinge inimi. Frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. la poezii eu folosesc cu incredere butonul de like, parca nu mi se aduna cuvintele cum trebuie sa comentez :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie mi se întâmplă. Îmi pare rău că pe blogspot nu se poate instala un buton de liţe, aşa cum există pe wp.
      Mulţumesc pentru like! :D

      Ștergere
  10. te citisem de ieri, dar nu eram în graţiile timpului. :) aşa că am revenit azi... amintindu-mi de floare de zăpadă şi evantaiul secret, de narcis şi guldmund (de care m-am folosit la rându-mi în semnul de carte) de atâţia eroi din poveşti şi din vieţi scrise....
    --- este semn spre suflet deja, ceea ce se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sărumâna, psi! :)
      aşa e, semnul spre carte pare să facă semne pe suflete tinere din semn de suflet. :)

      Ștergere
  11. As vrea uneori sa pot scrie versuri. Superb. Nu pot spune exact de ce, dar in suflet am simtit totul ca pe un dialog mama-fiica. As fi vrut sa existe ace buton de like.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ne aude blogger şi ne face buton!
      Mulţumesc mult, lorelay! :)

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Ai premoniţii? Acesta e subiectul psilunelii din seara aceasta. :))

      Ștergere
  13. Când arzi, cenușa ți-e cerneală
    cu care scrii pe inimi, ca pe albă coală.
    Tu arzi,așa cum arde steaua care cade
    tu te ridici așa cum urcă flacăra ce arde.
    Tu luminezi arzând, când nu-mi găsesc cărarea
    eu îți urmez umbra, când tu îmi arăți zarea.
    Lumină-mi ești și far când nu găsesc un mal.
    tu arzi, când scrii, când taci, când zbori, când cazi.
    iar flacără ți-e rima, scriind duzina azi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maya... m-ai lăsat arzând în muţenie...
      Minunate gânduri puse în vers! Îţi mulţumesc din suflet!

      Ștergere