de am uitat de ea acolo în trecut,
nici nu mă simt infirmă c-o mână, făr-un zbor,
nici nu mai ştiu ce doare şi nici dacă mi-e dor.
Mai am încă o mână şi-mi pare de ajuns,
mi-am adunat cu ea tot şi nimic în plus.
Poate că uneori lipseşte un surâs
sau geana mi-e prea grea. Sunt lacrimi şi de râs...
n-ai să o prinzi vreodată, nici n-ai s-o afli şi,
de-am să ţi-o las acolo, în aşteptare mută,
voi şti doar eu, cea veche, cu dorul peste sută.
O sută grea de doruri? Nu, suta de ani grei
câţi au trecut prin mine tăcuţi, fără scântei.
Dar i-am ştiut doar eu, nu ţi i-am arătat.
N-ai fi putut să-i scazi din timpul necurmat.
O mână întinsă spre tine rămasă fără rost
nu mi-e de folosinţă. E ca şi cum n-a fost
şi nu ni s-a legat un deget, un cuvânt.
O mână întinsă spre zare şi spre necunoscut,
acolo unde creşte speranţa şi cântecul nu-i mut,
e cea care-mi arată în viitor lumină,
chiar dacă smulge dorul adânc din rădăcină.
(2013)
La psi mănunchi de mâini dăruie veşnicie.
În podul palmei lor se-adună apă vie
şi picură din ele ca ploile de vară,
la schimb doar cu simţirea, cuvinte-n astă seară.
nu am niciun cuvânt. dar am scânteioare în ochi.
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult, carmen, e tot ce pot să spun.
prea plinul versului tău mă copleşeşte iar.
Optimismul din ultima strofa m-a umplut si pe mine, acum, luni dimineata. Multumesc.
RăspundețiȘtergereMiao, aici la tine e întotdeauna plin de versuri frumoase! Îmi place tare mult să vin în vizită!
RăspundețiȘtergereNu-i mâna întinsă cea în risipă,
RăspundețiȘtergereci sufletul celui ce-o vede şi-o uită în pripă.
e bine ca macar la sfarsit apare speranta unei reveniri, unei regasiri de sine daca mana intinsa catre celalalt a fost in zadar. frumoase versuri.
RăspundețiȘtergereIn locul ei acum sta prins-o aripa,
RăspundețiȘtergerece-asteapta in tacere clipa ...
Am scris în parte
RăspundețiȘtergereamintindu-mi din departe
am pus şi câteva neîntâmplate
apoi, la urmă, ca să se lege toate
e gândul meu de-acum.
Mulţumesc pentru gânduri, pentru versuri! Vă simt aproape chiar dacă tac şi întârzii să vă răspund.
e glasul inimii ce nu poate fi auzit ci doar cu inima simtit
RăspundețiȘtergere