marți, 26 martie 2013

Eu n-am crezut

Eu n-am crezut în fericire niciodată,
avară ce adună bucurie lângă bucurie
şi leagă mozaicul bucată cu bucată.
Desenul lui? Nu ştiu ce-are să fie,

dar ştiu că străluceşte de culoare,
că am şi curcubee printre ploi,
că norii de pe cer se spulberă în soare,
că flăcări se opresc în lacrimi dintr-un sloi.

Eu n-am crezut vreodată că sunt fericită,
clipa aceea prea repede s-a dus,
dar încă îmi admir pictura nesfârşită,
chiar dacă nu pricep culori către apus.

E în înlănţuirea de culori atâta armonie
şi am găsit în mozaic atâtea nuanţe noi!
În fiecare m-am împrăştiat tot eu, cea vie,
schimbându-mi învelişuri şi ascunzişuri moi.

Poate n-am fost naivă pân'la capăt,
poate că visul meu n-avea capul în nori,
dar nici nu l-am ţinut închis sub lacăt
şi nici nu i-am tăiat din aripă, din zbor.

Am fost cu o iluzie doar mai săracă
sau am pierdut ce ar fi fost sublim,
dar văd că fericirea parcă mai mult pleacă
ori timpul ei pe-un suflet e deseori infim.

Mă simt însă bogată-n împlinire,
că, adunând avară şirag de bucurii,
aproape c-am legat un vis de fericire
un pic mai lung decât un zbor de păpădii.
(2013)

11 comentarii :

  1. Tu eşti în toate, mai presus de nori,
    eşti roua dimineţii, ce n-o zvântă zori!
    Iar zborul tău nu e înaripat!
    E în cuvânt, şi e extrem de fermecat.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu eşti prea generoasă şi prea bună,
      iar eu mă bucur mult că ne-adunarăm împreună
      şi pot culege din gândul tău ales
      şi-apoi cuvintele din nou se ţes.

      Ștergere
  2. ི৲(ྀ ི৲(ྀ 
     ི৲(ྀ Cling!
    Splendid!

    RăspundețiȘtergere
  3. am învăţat cândva, demult, o vorbă: oamenii buni sunt ca aurul în nisip: strălucesc oricum. aşa eşti tu, carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e mult aur şi puţin nisip în club, psi! multă strălucire...

      ştii, biserica Trei Ierarhi din Iaşi a fost cândva învelită în foiţă de aur. i-au dat turcii foc s-o topească, fiindcă au crezut că e toată din aur. din copilărie, de când am aflat povestea aceasta mă tot întreb cât de tare strălucea.

      Ștergere
  4. ...un pic mai lung decât un zbor de păpădii...
    frumoase rânduri ai frământat aici :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. un pic... şi încă încerc să-l prelungesc. :)
      mulţumesc mult!

      Ștergere
  5. sa zic caci chiar si consoarta lui eminescu veronica miclea tear invidia pt creeatia ta minunata asternuta-n versuri de aur desi era o romantica la fel ca si eminescu poeti ambi poeti iubirilor:)

    RăspundețiȘtergere