Eu n-am crezut în fericire niciodată,
avară ce adună bucurie lângă bucurie
şi leagă mozaicul bucată cu bucată.
Desenul lui? Nu ştiu ce-are să fie,
dar ştiu că străluceşte de culoare,
că am şi curcubee printre ploi,
că norii de pe cer se spulberă în soare,
că flăcări se opresc în lacrimi dintr-un sloi.
Eu n-am crezut vreodată că sunt fericită,
clipa aceea prea repede s-a dus,
dar încă îmi admir pictura nesfârşită,
chiar dacă nu pricep culori către apus.
E în înlănţuirea de culori atâta armonie
şi am găsit în mozaic atâtea nuanţe noi!
În fiecare m-am împrăştiat tot eu, cea vie,
schimbându-mi învelişuri şi ascunzişuri moi.
Poate n-am fost naivă pân'la capăt,
poate că visul meu n-avea capul în nori,
dar nici nu l-am ţinut închis sub lacăt
şi nici nu i-am tăiat din aripă, din zbor.
Am fost cu o iluzie doar mai săracă
sau am pierdut ce ar fi fost sublim,
dar văd că fericirea parcă mai mult pleacă
ori timpul ei pe-un suflet e deseori infim.
Mă simt însă bogată-n împlinire,
că, adunând avară şirag de bucurii,
aproape c-am legat un vis de fericire
un pic mai lung decât un zbor de păpădii.
(2013)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Tu eşti în toate, mai presus de nori,
RăspundețiȘtergereeşti roua dimineţii, ce n-o zvântă zori!
Iar zborul tău nu e înaripat!
E în cuvânt, şi e extrem de fermecat.
Tu eşti prea generoasă şi prea bună,
Ștergereiar eu mă bucur mult că ne-adunarăm împreună
şi pot culege din gândul tău ales
şi-apoi cuvintele din nou se ţes.
Minunat!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Simona!
Ștergereི৲(ྀ ི৲(ྀ
RăspundețiȘtergereི৲(ྀ Cling!
Splendid!
Mulţumesc, Zână! :)
Ștergeream învăţat cândva, demult, o vorbă: oamenii buni sunt ca aurul în nisip: strălucesc oricum. aşa eşti tu, carmen!
RăspundețiȘtergeree mult aur şi puţin nisip în club, psi! multă strălucire...
Ștergereştii, biserica Trei Ierarhi din Iaşi a fost cândva învelită în foiţă de aur. i-au dat turcii foc s-o topească, fiindcă au crezut că e toată din aur. din copilărie, de când am aflat povestea aceasta mă tot întreb cât de tare strălucea.
...un pic mai lung decât un zbor de păpădii...
RăspundețiȘtergerefrumoase rânduri ai frământat aici :)
un pic... şi încă încerc să-l prelungesc. :)
Ștergeremulţumesc mult!
sa zic caci chiar si consoarta lui eminescu veronica miclea tear invidia pt creeatia ta minunata asternuta-n versuri de aur desi era o romantica la fel ca si eminescu poeti ambi poeti iubirilor:)
RăspundețiȘtergere