fără vreun ghid şi fără un traseu prestabilit,
având doar gândul şi a lui tărie -
îndrumător pe cale, până la sfârşit.
Nu mi-am ţinut jurnal, de-aceea nici acum
cuvintele nu mi se fac poveste,
pe cine ori ce-am întâlnit pe drum
sunt umbre-n văi sau raze sus, pe creste.
Ştiu, căutarea e magică de nu te laşi purtat
de val, de vântul cel prielnic ori de cărarea lină,
când te abaţi din drum pe unde n-a călcat,
decât vreun pas misterios, dar cât de plină
îţi e atunci răsplata şi câtă bucurie
e-n armonia care ţine chiar şi-o clipă,
dac-ai atins în zbor un colţ de veşnicie,
dacă ţi-ai împlinit o pană din aripă!
Sunt zile când mi-e dor de ele, frumoasele cuvinte,
când, înghiţită de furtună pe mare ori într-un pahar,
mă zbat şi chem încă o dată fulgerări de minte
ca timpul meu întreg să-l capăt iar în dar.
Sunt zile când gropiţa cât găoacea
în care calc atent sau vreau s-o ocolesc
pare obstacolul menit să îmi alunge pacea
pe care-am înălţat-o cu-atât de mult firesc.
Un umăr de bărbat sau mâna unui prieten
nu ştiu de mi-s de-ajuns sau dacă-s de folos.
Umerii mei şi pasul, nu chiar la fel de sprinten,
duc ce-au de dus şi-atunci când doare pân-la os.
Am învăţat în timp şi vindecarea din tăcere,
la fel, şi vindecarea din cuvânt.
Mi-e cald acum, mi-e moale şi mi-e miere,
mi-s lacrimi şi surâs şi-n toate eu îmi sunt.
(2013)
Printre prea multe sarcini şi prea obositoare,
(flămândă sunt de timp şi însetată sunt de vers)
întâi şi-ntâi aş vrea ca să îmi cer iertare
că din tăcere şi absenţă am încercat să ies
pentru un ceas măcar... Nu ştiu de-oi mai găsi
mai mult, ca să mă bucur citind ce-au scris
cei care şi-au înscris duzinile la psi.
Eu nu-s nici în abis şi nu-s în paradis,
deci voi afla ieşirea de unde-s într-o zi!
O altă vindecare prin vers...
RăspundețiȘtergereVindecarea e terminată înainte de vers. Versul e povestea ei.
Ștergere"Mi-e cald acum, mi-e moale şi mi-e miere,
RăspundețiȘtergeremi-s lacrimi şi surâs şi-n toate eu îmi sunt."
O să-mi notez versurile astea două şi titlul poeziei. Mi se pare că s-ar potrivi ca motto pentru o poveste :)
M-am înroşit... Mulţumesc! Aştept să citesc povestea. :)
ȘtergereProfunda dar cam trista duzina ta de azi!
RăspundețiȘtergereImi pare ca vrei sa stai un timp deoparte de club!
Imi vei lipsi!
Nu vreau să stau deoparte. Sunt doar obosită şi am multe treburi care îmi ocupă şi timpul şi gândurile. Sper să mă pot mobiliza şi să nu lipsesc. Şi mie îmi lipsiţi când nu reuşesc să vă citesc!
ȘtergereSă-ți fie cald, moale și miere oriunde pașii te vor purta. Noi așteptăm cuminți versul tău drag!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Simona! La fel să-ţi fie şi ţie! :)
ȘtergereÎn toate ce le-nşiri pe-aici ne eşti,
RăspundețiȘtergerecăsuţă fermecată cu poveşti!
Cuvintele-ţi ne sunt fereşti,
aşa că te-aşteptăm aici, de-oriunde-ai fi, ori eşti.
Sper să îmi iasă mintea din amorţire
Ștergererepede şi să nu plec de-aici deloc,
unde mi-e cald şi moale şi mi-e miere
şi unde bucuria creşte dintr-un joc.
nu-i lacrimă şi cald şi miere
RăspundețiȘtergerecând toate vin, cascade peste noi
în versul tău e vântul de tăcere
şi te privesc: ţi-s ochii goi
de o tristeţe nerostită-mi pare
că te ascunzi şi parcă doare
şi te privesc sub semn de întrebare
cu mâinile întinse-n zare.
nu-s tristă, ochii-mi nu mai ştiu
Ștergerelacrima rea care usucă visul.
singura lacrimă pe care-o plâng e picur viu
ieşită din din emoţii, din cuvânt şi-i soră cu surâsul.
nu mă ascund, dar prea prozaică se face lumea
în care mă învârt, sfârlează fără vrere.
aş vrea să mă opresc, să suflu în tăcere
duminica. să nu mai vină lunea!
se poate? :))
de s-ar putea duminici ţi-aş aduce
Ștergereca acadele colorate-n palma mică
uitând de alte zile, cam năluce
dar nu uita: îs doar... pisică
dar îmi aduci duminici cu duzina,
Ștergereiar lunea de la tine e tot o sărbătoare.
pisica toarce linişte, uitare
şi-n zilele năluce înmoaie-un pic lumina.