sâmbătă, 16 iunie 2012

Delir


I-o fi fost destinul crud şi nedrept,
Ori nu i-a păsat, n-a trăit înţelept,
Şi-a scufundat mintea în aburi de iele
Şi n-a mai ştiut cum să scape de ele.

Cu privirea neclintită, străină şi goală,
Cu mintea la fel, spălată de boală,
Părea o statuie fără soclu, care încă respiră,
O piatră sculptată cu sufletul liră
Cu corzile smulse şi cântecul lipsă...
I-a plouat cu tropot mărunt şi în clisă
I s-a schimbat întinatul pământ.
În noroi i s-a prins cel din urmă cuvânt,
N-au mai fost salutări trimise departe
Şi zâmbete strâmbe i-au căzut şi-au fost moarte.
Anii-i sunt clipe, iar clipele nori
Căci timpu-i cenuşă şi-i lipsit de culori,
Şi nu-i ştie slava şi nu i se-nchină
Când nu-i întuneric şi nu-i nici lumină,
Când n-are nici drum şi nu e nici scară
Pe care să urce şi numai coboară
În abisul căscat înăuntru şi cade în silă
Căci nu-i eficientă nici măcar o pastilă.

Delirase de febră, se văzuse sculptură
Din piatră cioplită, cu lacăt pe gură,
Cu lacăt pe minte şi ar fi cerut
Şi lacăt pe suflet, că mult a durut
Tăcerea şi groaza, nemişcarea şi-amarul...
Aflase acum cum arată hotarul,
Ştia ce înseamnă un an, ce înseamnă o clipă...
Erau prea de preţ ca să facă risipă!

I-a ajuns un surâs ca să spulbere nori
Şi să-şi umple iar timpul cu poveşti în culori.
(2012)

La psi găsiţi îndreptare către mai multe înţelesuri pentru aceleaşi douăsprezece cuvinte.

22 de comentarii :

  1. aceeaşi Carmen, cu raniţa cuvintelor(de-un colorit superb, dar care cad greu) în spate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Cuvintele au fiecare greutatea lui şi, adunate împreună, uneori atârnă şi mai greu...

      Ștergere
  2. doar un singur surâs face minuni uneori

    RăspundețiȘtergere
  3. Lacat pe suflet.. uneori as avea si eu nevoie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Câteodată ar face bine, dar nu prea des şi nu prea mult... E şi atâta bucurie în jur şi înăuntru! :)

      Ștergere
  4. Destinul crud și nedrept ? Păcat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa părea la început... Până la urmă s-a îmbunat. Iar personajul şi-a reevaluat scara de valori.

      Ștergere
  5. F R U M O S !!!!!
    Ma simt cateodata si eu ,,sculptură
    Din piatră cioplită, cu lacăt pe gură,
    Cu lacăt pe minte''....tare rau mai este.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Îţi doresc să fie aşa cât de rar se poate... spre niciodată şi să ajungi la surâs fără lacăt!

      Ștergere
  6. MINUNATT!!!!! alte cuvinte sunt de prisos! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  7. Trist, dar minunat descris. Cu final fericit.
    De ce-om fi oare, atît de încruntaţi?

    De ce "uităm ca ajunge un surîs ca să spulbere nori şi să reumple timpul cu poveşti în culori?"

    E bine totuşi, că sperăm.
    WE plăcut! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu suntem toţi încruntaţi, nu tot timpul. Eu sunt norocoasă şi primesc multe zâmbete azi. Mulţumesc!

      Ștergere
  8. a natural, e trait, e necliseizat, nenormat, frumos. e traire. :)
    weekend calm.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am apăsat alături... Îmi pare rău:(
      Mulţumesc pentru apreciere!

      Ștergere
  10. O tesatura faina a celor 12 cuvinte! Felicitari! Ma bucur ca in final lacatele si norii s-au risipit!

    RăspundețiȘtergere
  11. Acum am dat peste versurile acestea. Când au fost scrise nu te "cunoşteam". Păcat că nu mai participi la jocul duzinei... :)

    RăspundețiȘtergere