Pe geana nopții

Pe geana nopţii, fereastră către lună,
Boabe de rouă dens se-adunaseră-mpreună
Şi se rostogoleau din margini moi de zare,
Şi deschideau cărări albastre de visare.

Clipeau desprinderea de somn, plecările din veghe,
Pe raza palidă înlănţuiau drum, leghe după leghe,
Şi nu era nici lege şi nici hotar să le cuprindă
Atâta vreme cât doar cerul le era oglindă.

Din cer se năruia o stea din când în când
Şi în răstimpuri câte-un vis cădea flămând
De împlinire, stingher în colţ de suflet sau pe prag,
De pe la tâmplă ne cădea în inimă nespus de drag.

Cădea ca frunza toamna, plină de culoare,
Arzând în ea iubirea de la soare,
Cădea ca să se prindă în braţe dragi, să se aline
Oriunde îşi găsea fântâni mustind de pline.

Pe geana nopţii, fereastră către vis
Se aşezase-aseară sufletul deschis,
Fântână care să cuprindă cerul în adâncul clar
Şi zării să îi stea oglindă la hotar.
(2012)

Pentru un răstimp voi fi în căutare de fântâni mustind de pline şi de stele năruite. Dar psi şi clubul de vrăjitori de cuvinte vor deschide ferestre către vis pentru toţi cei care îi caută.