Îmi trag scaunul şi mă aşez
La instrumentul meu - masa de călcat...
Înaintea mea, pe pervaz, e un carnet cu coperte ecosez
Pe care-s mâzgâlite semne la care am visat,
Pe care nu le pricepe nimeni altcineva
În afara mea.
Din fierul de călcat ies aburi fierbinţi;
În minte mi se învârt, zburdalnice sau cuminţi,
Cuvinte despletite;
Prin mina de creion alunecă spre foi;
În înţelesuri noi
Mi se preschimbă repriza de călcat din această seară:
Un teanc de rufe netezite
Din care nişte versuri au dat pe dinafară.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Doamna Carmen, aveti la mine pe blog o mica rasplata a muncii pe care o depuneti creand aceste minunate poezii :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Bianca şi te îmbrăţişez cu drag >:D<
RăspundețiȘtergere