Călător printre destine,
Ele trec pe lângă tine,
Le întreci şi le petreci,
Uneori mai schimbi poteci...
Prinzi câte-un străin de mână
Şi faci din suflet fântână,
Îi alini setea şi dorul
Şi îţi risipeşti izvorul...
Te împarţi pe la răscruci,
Te aduni pe unde-apuci
De prin boabele de rouă,
Câteodată din ce plouă...
Uneori nimeni nu crede
C-ai trecut, că nu te vede...
Alteori, când spinteci văi
Şi deschizi nescrise căi
Se stârnesc în jurul tău
Zâmbete, păreri de rău...
Călător printre destine,
Ia ce-i bun la drum cu tine!
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu