luni, 27 februarie 2012

Cuvinte amânate

Cuvinte amânate,
Ascunse, încuiate
În sipete de fier
Cu lacăte de ger,
De vor scăpa vreodată
Din temniţa uitată
Vor scrie cu mânie
Povestea lor cea vie,
Vor deveni scântei
Având puterea ei
De-a arde pân’ la scrum
De-a risipi şi fum
Şi alte amintiri
În loc de neiubiri;
Vor deveni cuţite
Cu muchii ascuţite
Tăind iluzii bete,
Ritualuri desuete
Legând ca funii groase
Aripi cândva frumoase;
Vor deveni potop
Căzând strop după strop,
Neînţeles de dese,
Neabătut culese
În râuri şi în mare
Din zare până-n zare…
Cuvinte amânate,
Apoi desferecate.
(2012)

2 comentarii :

  1. Da, cuvantul poate fi toate acestea...si mai poate sa ma incante in condeiul poeziei tale :)

    RăspundețiȘtergere