Nu mi-a încăput inima între pereţii străini
Oricât am îndoit-o, oricât am stâns-o şi oricât de frumoasă
Mi-a fost dorinţa să o strecor cu grijă printre spini.
Arareori mi s-a potrivit vreo odaie
Şi vreme puţină mi s-a îngăduit să mă alint în aroma ei,
De fiecare dată timpul nemilos îmi taie
Din bucurii, din împăcări, din clipe dăruite cu scântei.
Am încercat să îmi găsesc un colţ ferit
În care să ridic un cort ori o colibă din viitoare amintiri,
Un loc în care mi-ar fi mai uşor şi plin sufletul regăsit
De-atâtea ori de câte l-am pierdut în aspre pustiiri.
Aride , mereu străine şi neîmblânzite, reci,
Am vrut, nesăbuită, să le preschimb după tiparul meu,
Locuri în care am croit şi am bătătorit poteci
Fără să ştiu că zidurile dimprejur atârnă aşa greu.
(2011)
Mulţumesc pentru aşa colind la vreme de sărbătoare! Crăciun fericit, colindătorilor inimoşi, şi o cană cu vin fiert ca să uite de ger şi să-şi încălzască glasurile!
RăspundețiȘtergere