Adună-i în troiene albastre la fereastră
Şi spulberă-i apoi cu adieri prelungi,
Ca să înalţe trilul de pasăre măiastră.
Aripi muiate-n ger ce n-au uitat să zboare,
Şi viscolul cântând din buciumele iernii,
Şi încâlcite-n cer pufoasele fuioare,
Colindă-mă cu toate la vreme de vecernii.
Colindă-mă cu geruri, colindă-mă cu nor,
Întunecând pământul nemărginirii mele,
Colindă-mi limpezimi din lacrimi de izvor
Ce-au îngheţat demult şi s-au schimbat în stele.
Colindă-mi portative albastre şi întinse
Cu notele din stele înlănţuite-n zbor
Şi în căderea lor aşterne-le pe vise,
Colindă-mi nesfârşite ninsorile de dor.
Şi la sfârşit cu focul nestăpânit şi iute
Ce mistuie flămând materia umilă,
Dansând bizar pe ritmuri numai de el ştiute,
Colindă-mă aprins şi stinge-mă cu milă.
(2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu