În ochii tăi frumoşi parcă se face seară,
În ochii tăi senini vin umbre să mă doară,
În ochii tăi cu vise s-au prins şi ale mele,
Apusul a întins întunecimi în ele.
Din ochii tăi lumina n-are să-mi mai răsară,
La colţul gurii tale surâsul îmi coboară
Şi se încheagă aspră atâta nemişcare
Şi îmi scufundă chipul în noaptea cea mai mare.
În ochii tăi cu noapte abia mă mai zăresc,
O umbră printre umbre care dispar firesc
Când mi-ai uitat de nume şi ţi-am uitat de tot,
Când nu mai ştiu lumina şi visul nu-l mai pot.
(2011)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
Frumoase priviri...
RăspundețiȘtergereMulţumesc:)
RăspundețiȘtergerePrivirile astea uneori cufunda, dor, ard ...
RăspundețiȘtergereTe citesc mereu cu placerea !
Mă bucur mult, Brânduşa... părerea ta contează întotdeauna:)
RăspundețiȘtergere