Nu vă crestaţi prea adânc întâmplarea în ea,
Nu prindeţi, nu strângeţi, nu zdrobiţi
Cu degete prea iuţi, prea fierbinţi.
Lăsaţi în urmă semne cât mai puţine
Sau ştergeţi amprentele cât mai bine
Dacă sunteţi în trecere din întâmplare…
Şi un semn mic uneori tot mai doare.
Dacă n-aţi venit cu senin în cuvinte
Nu vreau de la nimeni aduceri aminte.
Puneţi printre file semne de carte
Când plecaţi o vreme în altă parte.
Când reveniţi nu daţi din coate
Dacă găsiţi odăi încuiate,
Urme necunoscute, parfumuri mai noi…
Când aţi plecat nu v-aţi luat şi locul cu voi.
Cu cât trece timpul cu atât mai uitucă
E inima mea, totuşi nu se usucă,
Nu-i secetă încă, de la nimeni nu cer
Transfuzii de viaţă cu sentiment efemer.
Călcaţi cu milă prin inima mea,
Păşiţi cu sfială ca şi cum v-ar fi grea
Îndrăzneala de-a trece printre două bătăi
Tulburându-i cadenţa fiorilor săi.
(2011)
..:)..bună, bună...felicitări.
RăspundețiȘtergereEu sunt mare fan al poeziilor, dar nu-mi plac oricefel de poezii. Stii, unele sunt chiar pe dinafara, unii insira niste cuvinte fara sens, care cica au mesaj. Si atunci lor le spun NU, o poezie ca a ta are mesaj. Are puterea sa ma faca s-o citesc si recitesc si recitesc. Si sa surad. Si sa revin iar s-o mai citesc o data. Asta da treaba!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru apreciere:)
RăspundețiȘtergereÎncerc să-mi pun în poezii gândurile, emoţiile, preocupările, încerc să scriu adevărat. Mă bucur că vorbele mele sunt percepute aşa cum le-am vrut.