Ploi

Alerg prin ploaie,
caut mereu,
copacii se-ndoaie
sub cerul greu.

Caut în ploaie
dorul apus
când ape şuvoaie
se scurg de sus.

Tulbure, iară,
hohot de ploi
se-aude-afară,
se-aude în noi.

Spală cu lacrimi
norii cei suri
suflete, inimi,
dealuri, păduri.

Şi laolaltă,
inimi, pământ,
uşor tresaltă
sub nori şi vânt.

M-alin cu gândul
că-i doar un vis,
dorul curmându-l,
cerul s-a-nchis.

Şi, de iubirea
s-a frânt în noi,
coasem ruptura
cu fire de ploi...
pân'la venirea
altui şuvoi.
(1999)