M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
joi, 8 iulie 2010
Aş mai crede?
Am fost şi pasăre, şi cer,
în zborul nostru spre iubire
şi n-am ştiut că-i rătăcire
să-ţi cred cuvântul şi să sper.
Dacă mi-ai spune că, nebună,
lăsat-am totul să se frângă,
că n-a fost joc şi-a fost adâncă
ciudată vrajă-n colb de lună,
că n-am ştiut să caut jarul
ascuns sub pulberea-ngheţată
oare-aş mai crede înc-odată?
Aş mai aprinde felinarul,
lumina blândă care leagă
cuvinte calde şi plutiri?
Aş vea, din nou, să fiu întreagă,
şi pasăre şi cer, deodată,
să te învălui în lumini
când aripile îmi alini?
Oare-aş mai crede, viaţa toată?
(1999)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
A flight we all take, hoping that at the end we'll still land safely :)
RăspundețiȘtergereMost of the times we do :D
A wonderful poem :X
Bravo