Păsări albe

Sunt fântână de lacrimi de flori,
Cuprinsă în pământ şi în nisip şi-n pietre,
Văd ziua stelele şi, uneori,
Văd fâlfâiri de aripi curate
Şi simt dor de zbor albastru.
Apele mele vor atinge lumina
Grea de înţelesuri,
Apele mele vor urca adânc în sus
Cu dorul de aripi păstrat în ele,
Apele mele vor hrăni păsări albe
Cu lacrimi de flori
Pentru călătoria lor neştiută
Dăruită timpului.
(1988)